DILETÁNT A diletantzi te s. m. shi f. Persoana care manifesta preocupari intrun domeniu al artei al shtiintzei sau al tehnicii fara a avea pregatirea profesionala corespunzatoare; persoana care se ocupa de ceva din afara profesiunii sale numai din placere; amator; (peior.) persoana care nu adanceshte problemele profesiunii sale. Din fr. dilettante.

diletant ~a smf [At: ASACHI M. H. 4/22 / V: (inv) ~lit~ / Pl: ~ntzi ~e / E: fr dilettante] 1 Persoana care manifesta preocupari intrun domeniu al artei al shtiintzei sau al tehnicii fara a avea pregatirea profesionala necesara. 2 Persoana care se preocupa de ceva din afara profesiunii sale numai din placere Si: amator neprofesionist. 3 (Prt) Persoana care nu adanceshte sau nu are pregatirea shtiintzifica pentru a adanci problemele profesiunii sale ale unei shtiintze etc.

DILETÁNT A diletantzi te s. m. shi f. Persoana care se ocupa cu o ramura a artei a shtiintzei sau a tehnicii numai din placere fara a fi profesionist sau specialist; amator; (peiorativ) persoana superficiala care nu adinceshte problemele specialitatzii sale sau care nu are pregatirea shtiintzifica necesara pentru a le adinci. Opera de diletant. ▭ Nu vorbeshti k un om de shtiintza vorbeshti k un diletant. BARANGA I. 197. Nu e nici cintaretz nici pictor nici poet... E un diletant mediocritate. CAMIL PETRESCU T. I 95. Avem diletantzi ce se cred shi se zic artishti shi care nu au cea mai slaba idee de arta. ALECSANDRI S. 4. ◊ (Adjectival) Pianistul diletant se intrerupse iritat cu miinile sprijinite pe coapse cu coatele in afara. CAMIL PETRESCU N. 105.

DILETÁNT A s.m. shi f. Amator (pasionat) de arta de shtiintza de tehnica fara pregatire de specialitate; (peior.) om superficial lipsit de pregatire temeinica. [< fr. dilettante cf. it. dilettante care se delecteaza].

DILETÁNT A s. m. f. cel care se ocupa de o shtiintza arta sau tehnica numai din placere fara a fi profesionist ori specialist; amator. ◊ (peior.) cel care indeplineshte o activitate in mod neglijent shi fantezist neavand o pregatire de specialitate satisfacatoare. (< fr. dilettante)

DILETÁNT ~tzi m. Persoana care se ocupa cu ceva (arta shtiintza tehnica) numai din placere fara a poseda cunoshtintze profesionale corespunzatoare. /<fr. dilettante

diletant m. 1. amator pasionat de muzica; 2. cunoscator in literatura sau arta.

* diletánt a adj. (it. dilettante d. dilettare lat. delectare a delecta). Persoana care numaĭ de simple eĭ placere se ocupa de arta orĭ shi de shtiintza fara s’o shtie k un maestru shi fara sa traga folos dintr’asta: diletant in muzica. Fig. Iron. Care nu se ocupa serios de un lucru saŭ nul shtie bine: diletant politic.

diletánt (amator) s. m. pl. diletántzi

diletánt s. m. pl. diletántzi

DILETÁNT s. adj. v. amator.

DILETANT s. adj. amator neprofesionist. (Pictor ~.)

Diletant ≠ profesionist