amator ~oare smf a [At: NEGRUZZI S. I 206 / Pl: ~i ~oare / E: fr amateur lat amator] 12 (Construit adesea cu pp de) (Persoana) careia i place ceva care cauta ceva cu placere cu pasiune Si: iubitor. 3 smf a (Persoana) caruiai place o arta o shtiintza etc. shi o cultiva pentru propria sa placere fara a se indeletnici cu ea cu tot dinadinsul sau a o avea k meserie Si: diletant (reg) parat.

AMATÓR OÁRE amatori oare s. m. shi f. 1. (Adesea cu determinari introduse prin prep. «de») Persoana careia i place ceva care are predilectzie pentru ceva care urmareshte cu pasiune ceva. In ce priveshte pescuitul tata era un amator caldutz. SADOVEANU N. F. 51. 2. (In opozitzie cu profesionist) Persoana care se ocupa cu o meserie cu o arta cu o disciplina fara a avea o pregatire profesionala shi fara a o exercita k profesionist. V. diletant. Pentru un amator lucrarea dtale este minunata. CARAGIALE N. F. 101. ◊ (Adjectival) Fotograf amator.

AMATÓR OÁRE amatori oare s. m. shi f. 1. Persoana careia i place ceva care are predilectzie sau pasiune pentru ceva. 2. Persoana care se ocupa cu o meserie cu o arta cu o disciplina fara a avea o pregatire profesionala shi fara a o exercita k profesionist. Fr. amateur (lat. lit. amator).

AMATÓR OÁRE s.m. shi f. 1. Cel care manifesta o placere deosebita o predilectzie pentru ceva. 2. Cel caruia i place o arta un sport o meserie etc. de care se ocupa pentru propria sa placere fara a o exercita k profesionist. V. diletant. [Cf. fr. amateur lat. amator].

AMATÓR OÁRE s. m. f. adj. 1. (cel) care manifesta o placere deosebita pentru ceva; (cel) dispus sa cumpere ceva. 2. (cel) care are preocupari pentru arta un sport etc. fara a exercita k profesionist; diletant. (< fr. amateur lat. amator)

AMATÓR ~i m. 1) Persoana care manifesta o predilectzie pentru ceva. ~ de fotbal. 2) Persoana care se ocupa cu o arta sau cu o meserie fara a fi profesionist. Pictor ~. /<fr. amateur lat. amator

AMATOR s.m. (Trans. SV) Iubitor. Stapine amatorule de oameni Doamne ascultama. MCCR 72. SHi ma mintuie k un amator de oameni. MCCR 76; cf. MCCR 69 81. Etimologie: lat. amator.

amator m. 1. cel ce are un gust pronuntzat pentru ceva; 2. cel ce iubeshte shi cultiva artele frumoase fara a le practica.

artístamatór s. m. Persoana cu o anumita profesiune care in timpul liber se ocupa cu teatrul pictura etc. ◊ „Dupa ce timp de shase ani shia avut destinul ei fiind reprezentata de artishtiamatori de teatrul studentzesc shi premiata de Uniunea Scriitorilor lucrarea «A opta zi disdedimineatza» prilejuieshte acum [...] debutul profesionist al lui R.D.” R.lit. 23 V 74 p. 18 (din artist + amator)

amatór adj. m. s. m. pl. amatóri; adj. f. s. f. sg. shi pl. amatoáre

amatór s. m. adj. m. pl. amatóri; f. sg. shi pl. amatoáre g.d. sg. art. amatoárei

AMATÓR adj. s. 1. adj. s. doritor dornic iubitor pofticios ravnitor (pop.) poftitor (reg.) poftaretz poftos pohtaci (inv.) libovnic ravnaci. (~ de petreceri.) 2. s. adj. diletant neprofesionist. (Ciclist ~.)

AMATOR adj. s. 1. adj. s. doritor dornic iubitor pofticios rivnitor (pop.) poftitor (reg.) poftaretz poftos pohtaci (inv.) libovnic rivnaci. (~ de petreceri.) 2. s. adj. diletant neprofesionist. (Ciclist ~.)

amator persoana pasionata de activitatea muzicala fara a profesa una din ramurile artei muzicale. A. de muzica se recruteaza frecvent din randul melomanilor care dorind sa se apropie mai mult de domeniul preferat ishi consacra o parte a timpului liber exercitarii unor indeletniciri artisticomuzicale. Principala indeletnicire la care participa a. este aceea a interpretarii muzicale cu deosebire in domeniul vocal unde a. devin membrii unor coruri ce ajung adesea la performantze profesionale. In viatza muzicala romaneasca unele formatzii cum au fost Societatzile corale „Carmen” shi „Cantarea Romaniei” au avut in componentza lor a.