6 definitzii pentru alteritate
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ALTERITÁTE alteritatzi s. f. (Fil.) Faptul de a fi o alta persoana. Din fr. altérité.
ALTERITÁTE s.f. (Fil.; op. identitate) Existentza fiintza privita din punct de vedere diferit de ea insashi. [Cf. fr. altérité it. alterità < lat. t. alteritas].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ALTERITÁTE s. f. (fil.) trecere a unei existentze de la o stare la alta. ◊ existentza fiintza privita din punct de vedere diferit de ea insashi. (< fr. altérité lat. alteritas)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
alteritáte s. f. (filoz.) Ceea ce constituie o entitate aparte diferita ◊ „Singurele adevarate alteritatzi existente in Occident (societatzile primitive) au fost eradicate.” Ap. 9/93 p. 22. ◊ „Ar fi necesar insa k shi ideologii minoritatzilor sa adauge conshtiintzei de sine conshtiintza alteritatzii.” ◊ „22” 42/93 p. 1; v. shi R.l. 20 XI 96 p. 20; v. shi diaboliza (din lat. t. alteritas; cf. fr. altérité; DHLF; DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizata de Editura Logos
- adaugata de raduborza
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
alteritáte s. f. g. / d. art. alteritắtzii; pl. alteritắtzi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de CristinaDianaN
- actziuni
alteritáte s. f. g.d. art. alteritatzii
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
| substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
alteritate, alteritatzisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a fi o alta persoana. DEX '09 DN
etimologie:
- altérité DEX '09 DN
Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.