alteritáte s. f. (filoz.) Ceea ce constituie o entitate aparte diferita ◊ „Singurele adevarate alteritatzi existente in Occident (societatzile primitive) au fost eradicate.” Ap. 9/93 p. 22. ◊ „Ar fi necesar insa k shi ideologii minoritatzilor sa adauge conshtiintzei de sine conshtiintza alteritatzii.” ◊ „22” 42/93 p. 1; v. shi R.l. 20 XI 96 p. 20; v. shi diaboliza (din lat. t. alteritas; cf. fr. altérité; DHLF; DN3)