15 definitzii pentru alia
din care- explicative (10)
- morfologice (5)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ALIÁ aliez vb. I. 1. Refl. A incheia un tratat de aliantza. ♦ A se intzelege cu cineva a se coaliza in vederea unei actziuni comune. 2. Tranz. A topi laolalta anumite metale sau anumite metale cu metaloizi pentru a obtzine un aliaj. [Pr.: lia] Din fr. allier.
ALIÁ aliez vb. I. 1. Refl. A incheia un tratat de aliantza. ♦ A se intzelege cu cineva a se coaliza in vederea unei actziuni comune. 2. Tranz. A topi laolalta anumite metale sau anumite metale cu metaloizi pentru a obtzine un aliaj. [Pr.: lia] Din fr. allier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
alia vtr [At: NEGRUZZI S. I 277 / P: alia / Pzi: ~iez / E: fr allier] 1 vr A incheia un tratat de aliantza. 2 vr A se intzelege cu cineva in vederea unei actziuni comune Si: a se coaliza. 3 vr (Iuz) A se intruni. 4 vr (Frm) A intra in raport de rudenie cu cineva prin casatorie. Si: (pfm) a se incuscri. 5 vt A topi laolalta anumite metale sau anumite metale cu metaloizi pentru a obtzine un aliaj.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ALIÁ aliez vb. I. 1. Refl. (Despre popoare state sau conducatorii lor) A incheia un tratat de aliantza. Dimitrie Cantemir... se alie cu Petru a Rusiei. NEGRUZZI S. I 277. 2. Tranz. (Metalurgie) A topi laolalta doua sau mai multe metale sau anumite metale cu metaloide pentru a obtzine un amestec cu proprietatzi speciale. Pronuntzat: lia.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ALIÁ aliez vb. I. 1. Refl. A incheia un tratat de aliantza. 2. Tranz. A topi laolalta anumite metale sau anumite metale cu metaloizi pentru a obtzine un aliaj. [Pr.: lia] Fr. allier.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
ALIÁ vb. I. 1. refl. A se uni printrun tratat de aliantza. ♦ A se alatura unei idei. ♦ A se inrudi cu cineva printro casatorie. 2. tr. A topi impreuna anumite metale sau metale cu metaloizi in vederea obtzinerii unui aliaj. [Pron. lia p. i. 4 iem ger. iind. / < fr. allier cf. lat. alligare a lega de].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ALIÁ vb. I. refl. a se uni printrun tratat de aliantza. ◊ a se alatura unei idei. ◊ a se inrudi prin casatorie. II. tr. a topi impreuna anumite metale (cu metaloizi) pentru un aliaj. (< fr. allier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
A ALIÁ ~éz tranz. 1) (metale sau metale shi metaloizi) A combina prin topire (in vederea obtzinerii unui aliaj). 2) A face sa se alieze. [Sil. lia] /<fr. allier
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
A SE ALIÁ ma ~éz intranz. 1) (despre state popoare grupari politice etc.) A incheia un tratat de aliantza. 2) (despre persoane) A se inrudi prin casatorie. /<fr. allier
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
alià v. 1. a amesteca a combina: a alia arama cu aur; 2. fig. a uni a impreuna.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
*aliéz v. tr. (fr. allier d. lat. alligare a lega. V. aleg 1). Amestec combin: a alia aur cu argint. V. refl. Ma confederez. Ma casatoresc.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
+alia2 (a se ~) (desp. lia) vb. refl. ind. prez. 1 sg. ma aliez (desp. liez) 3 se aliaza 1 pl. ne aliem; conj. prez. 1 sg. sa ma aliez 3 sa se alieze; imper. 2 sg. afirm. aliazate; ger. aliinduma (desp. liin)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adaugata de Anca Alexandru
- actziuni
aliá (a ~) (lia) vb. ind. prez. 3 aliáza 1 pl. aliém (liem); conj. prez. 3 sa aliéze; ger. aliínd (liind)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
aliá vb. (sil. lia) ind. prez. 1 sg. aliéz 3 sg. shi pl. aliáza 1 pl. aliém (sil. liem); conj. prez. 3 sg. shi pl. aliéze; ger. aliínd (sil. liind)
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
alia (ia) (ind. prez. 3 sg. shi pl. aliaza 1 pl. aliem ger. aliind)
- sursa: MDO (1953)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
aliez liaza 3 liam 1 imp. liind ger. liere inf. s.
- sursa: IVO-III (1941)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
- silabatzie: a-lia
verb (VT211) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
alia, aliezverb
- 1. A incheia un tratat de aliantza. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Dimitrie Cantemir... se alie cu Petru a Rusiei. NEGRUZZI S. I 277. DLRLC
-
- 2. A topi laolalta anumite metale sau anumite metale cu metaloizi pentru a obtzine un aliaj. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- allier DEX '09 DEX '98 DN