albumeală sf [At: PANȚU, PL.² / Pl: ~eli / E: ns cf alb] (Bot; reg) 1 Floare-de-colț (Leontopodium alpinum). 2 Flocoșele (Filago arvensis). 3 Firicică (Filago germanica). 4 Steluță (Stellaria nemorum).

ALBUMEÁLĂ, albumele, s. f. Floare-de-colț.

ALBUMEÁLĂ, albumele, s. f. (Bot.) Floare-de-colț. – Din lat. albumen + suf. -eală

albumeală f. floare alb-gălbuie, numită și floarea reginei, se găsește pe muntele Caraiman(Gnaphalium leontopodium). [Lat. ALBUM, cu sufixul eală].

albumeálă f., pl. elĭ. V. albumiță.

albumíță f., pl. e (pare să fie cuv. lit.). Nț. Tudeliță. – Și -meálă, pl. élĭ.

albumeálă s. f., g.-d. art. albumélei; pl. albuméle

albumeálă s. f., g.-d. art. albumélei; pl. albuméle

ALBUMEÁLĂ s. v. floarea-reginei.

ALBUMEÁLĂ s. v. steluță.

ALBUMEALĂ s. (BOT.; Leontopodium alpinum) albumiță, floarea-reginei, floare-de-colț, (rar) edelvais, (reg.) flocoșele (pl.), steluță, floarea-doamnei.

albumeală s. v. STELUȚĂ.

albumeálă (-éli), s. f. – Plantă (Gnaphalium leontopodium). – Var. albumiță. Lat. albumen (Candrea-Dens., 40; DAR; cf. REW 328, unde lipsește rom.); cf. it. albume. Cuvîntul lat. este reprezentat numai de formele der., prima cu suf. -eală, și a doua cu suf. dim. -iță.

LEONTOPODIUM Cass., ALBUMEALĂ, fam. Compositae. Gen originar din regiunile montane ale Europei și Asiei, 40-42 specii, erbacee, perene gazonante, cu tulpini (erecte, neramificate) și frunze lanat-tomentoase. Flori (cele femele, marginale, așezate în mat multe rînduri, fertile, petalele filamentoase; iar: cele; mascule, centrale, infundibuliforme, sterile) galbene-verzi, dispuse în calatidii emisferice înconjurate de un involucru cu foliolele imbricate, reunite în corimbe însorite de frunze alb-lînoase, radiale. Frunze îngust- sau liniar-lanceolate, cele bazale dispuse în rozete. Papus în formă de inel.