ALBINÉȚ, -EÁȚĂ, albineți, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Reg.) Blond, bălai, albeț. 2. S. m. (Pop.) Numele unei varietăți de grâu din Banat. – Alb + suf. -ineț.

albinéț, ~eáță [At: DOSOFTEI, V. S. 2 0 ₂ / V: -ben-, -beneață / Pl: ~i, ~e / E: alb + -ineț] 1 a Blond. 2 a Palid. 3 s (Pop) Varietate de grâu din Banat, cu bob mare și spic mustăcios.

ALBINÉȚ, -EÁȚĂ, albineți, -e, adj. s. m. 1. Adj. (Reg.) Blond, bălai, albeț. 2. S. m. (Pop.) Numele unui varietăți de grâu din Banat. – Alb + suf. -ineț.

ALBINEȚ, -EAȚĂ, albineți, -e, adj. (Regional, despre oameni) Blond, bălai. Mă miram ce-mi place mie... Mărul roșu pădureț, Badea nalt și albineț. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 41.

ALBINÉȚ², -EÁȚĂ, albineți, -e, adj. (Reg.) Blond, bălai. – Din alb² + suf. -in-eț.

albineț a. 1. Mold. și Tr. albicios: că-i la față albineț POP.; 2. în special, despre grâul bănățean cu bobul mare și spicul mustăcios.

albinéț, -eáță adj., pl. f. ețe (d. alb cu crementu și sufixu in-eț). Mold. Trans. Alb la față (indiferent de culoarea păruluĭ).

albenéț, ~eață a vz albineț

albinéț¹ (reg.) adj. m., pl. albinéți; f. albineáță, pl. albinéțe

albinéț adj. m., s. m., pl. albinéți; f. sg. albineáță, pl. albinéțe

albineț.

albinéț, albineață, (albeneț), adj. – (ref. la părul oamenilor) Blond. În Maramureș se mai folosește și galbân, alb, albu (ALRRM, 1969: 14). „Om frumos, alb la față” (Petrova). „Albeneț i se spune celui care se pomădează și e foarte blond” (Rona de Jos, cf. ALRRM, 1969). – Din alb + suf. -ineț (MDA).

albinéț, -eață, (albeneț), adj. – (ref. la părul oamenilor) Blond. În Maramureș se mai folosește și galbân, alb, albu (ALR 1969: 14). „Om frumos, alb la față” (Petrova). „Albeneț i se spune celui care se pomădează și e foarte blond” (Rona de Jos, cf. ALR). – Din alb + -ineț.