albástru ~a [At: (a. 1588) CUV. D. BATR. I 199 / Pl: ~ashtri re / E: ml *albaster tra trum] 1 a Care are culoarea cerului senin. 2 a A cincea culoare din spectrul solar Cf azuriu sineliu. 3 a (Ie) Cu sange ~ De neam nobil. 4 a (D. cer zare etc.) Senin. 5 a (Ivp) Cu luciu albastrui. 6 a (Fig) Trist. 7 a Sumbru. 8 a (Is) Inima ~ a Suflet trist. 9 a (Pex; ias) Jale. 10 a (Is) Cantece de inima ~a Cantece melancolice de dragoste. 1112 a av (Fam) Nefavorabil. 13 sn Culoarea albastra Si: albastreala albastrime 14 sf (Bot; reg; lpl) Albastritze (Centaurea cyanus) 15 sf (Fig; iuz; lpl) Haine orasheneshti Si: (iuz) albastran. 16 a (Fam; ie) E (cam) ~ Situatzia e cam dificila. 17 sn (Is) ~ de metilen Colorant albastru intrebuintzat in vopsitorie in lucrari de biologie shi in medicina. 18 sn (Is) ~ de Prusia (sau de Berlin) Ferocianura de fier folosita k pigment albastru (1).

cashti albástre s. f. pl.tant. Militari in serviciul Natziunilor Unite trimishi in misiune de mentzinere a pacii in lume; semnul lor distinctiv sunt cashtile albastre culoarea Natziunilor Unite ◊ „Cashti albastre americane sub comanda straina.” Meridian 23 VIII 93 p. 8. ◊ „Luarea k ostatici de catre sarbi a cashtilor albastre.” D. 136/95 p. 5 (dupa fr. casques bleus; cf. it. casco blu; DPN 1978)

albastru a. 1. de fatza cerului senin; 2. fig. trist melancolic (v. inima); 3. imaginar: vremile aurite ce mitele albastre ni le shoptesc ades EM. (cf. fr. contes bleus). [Formatziune romaneasca din alb cu ajutorul sufixului astru lit. care bate in alb in opozitziune cu vanat]. ║ f. pl. albastre haine de aceasta coloare imbracaminte burgheza sau nobila. ║ n. 1. coloarea albastra: albastrul cerului marii; 2. substantza astfel colorata: albastru de Prusia.