albastru a. 1. de fatza cerului senin; 2. fig. trist melancolic (v. inima); 3. imaginar: vremile aurite ce mitele albastre ni le shoptesc ades EM. (cf. fr. contes bleus). [Formatziune romaneasca din alb cu ajutorul sufixului astru lit. care bate in alb in opozitziune cu vanat]. ║ f. pl. albastre haine de aceasta coloare imbracaminte burgheza sau nobila. ║ n. 1. coloarea albastra: albastrul cerului marii; 2. substantza astfel colorata: albastru de Prusia.