optziuni
  • info

7 definitzii pentru aiurit (s.m.)

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

AIURÍT A aiuritzi te adj. s. m. shi f. 1. Adj. s. m. shi f. (Persoana) care are comportari anormale; (om) zapacit trasnit zanatic. 2. Adj. (Despre manifestarile oamenilor; adesea adverbial) Care este anormal. Din fr. ahuri (apropiat prin etimologie populara de aiurea).

aiurit2 ~a [At: HEM 607 / Pl: ~itzi ~e / E: fr ahuri] 12 smf a (Persoana) care este zapacit(a). 3 av Trasnit.

AIURÍT A aiuritzi te adj. s. m. shi f. 1. Adj. s. m. shi f. (Persoana) care are comportari anormale; (om) zapacit trasnit zanatic. 2. Adj. (Despre manifestarile oamenilor; adesea adverbial) Care este anormal. [Pr.: aiu] Din fr. ahuri (apropiat prin etimologie populara de aiurea).

AIURÍT A aiuritzi te adj. (Despre oameni) Cu mintea tulbure confuza; uluit zapacit; p. ext. (despre manifestari ale oamenilor) care presupune o minte confuza. Apostol Bologa ramase citeva clipe in tinda aiurit nesigur daca a fost aievea Ilona sau poate numai inchipuirea lui veshnic nesaturata shia batut joc de dinsul. REBREANU P. S. 221. Slab... aiurit pashind ushor... ingenunche la picioarele sotziei sale. DELAVRANCEA S. 114. Radu gemu tresari iarashi ishi deschise ochii mari speriatzi i tzinu citva pironitzi asupra amicului sau intro cautatura aiurita shi moarta k de nebun. VLAHUTZA N. 40. ◊ Fig. Hirciogii aiuritzi inghiontitzi shi fugaritzi. Se suceau se invirteau. CASSIAN in POEZ. N. 117. [Rindunica] senaltza aiurita la stele; apoi pluti spre miazanoapte shi se lasa calauzita de o scinteie in muntzii cu brazi. BASSARABESCU V. 52. ◊ (Adverbial) Radu cu ochii aiurit pironitzi in deshert... raminea... dus pe ginduri. VLAHUTZA N. 12. ♦ (Substantivat) Om care actzioneaza nechibzuit impotriva ratziunii sanatoase.

AIURÍT A aiuritzi te adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Cu mintea tulbure; uluit zapacit; p. ext. (despre manifestarile oamenilor; adesea adverbial) care arata o minte confuza. V. aiuri.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

aiurít adj. m. s. m. pl. aiurítzi; adj. f. s. f. aiuríta pl. aiuríte

aiurít adj. m. s. m. pl. aiurítzi; f. sg. aiuríta pl. aiuríte

Intrare: aiurit (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aiurit
  • aiuritul
  • aiuritu‑
plural
  • aiuritzi
  • aiuritzii
genitiv-dativ singular
  • aiurit
  • aiuritului
plural
  • aiuritzi
  • aiuritzilor
vocativ singular
  • aiuritule
  • aiurite
plural
  • aiuritzilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

aiurit, aiuritzisubstantiv masculin
aiurita, aiuritesubstantiv feminin

  • 1. Persoana care are comportari anormale; om zapacit trasnit zanatic. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • limba franceza ahuri (apropiat prin etimologie populara de aiurea). DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.