AIURÍT A aiuritzi te adj. (Despre oameni) Cu mintea tulbure confuza; uluit zapacit; p. ext. (despre manifestari ale oamenilor) care presupune o minte confuza. Apostol Bologa ramase citeva clipe in tinda aiurit nesigur daca a fost aievea Ilona sau poate numai inchipuirea lui veshnic nesaturata shia batut joc de dinsul. REBREANU P. S. 221. Slab... aiurit pashind ushor... ingenunche la picioarele sotziei sale. DELAVRANCEA S. 114. Radu gemu tresari iarashi ishi deschise ochii mari speriatzi i tzinu citva pironitzi asupra amicului sau intro cautatura aiurita shi moarta k de nebun. VLAHUTZA N. 40. ◊ Fig. Hirciogii aiuritzi inghiontitzi shi fugaritzi. Se suceau se invirteau. CASSIAN in POEZ. N. 117. [Rindunica] senaltza aiurita la stele; apoi pluti spre miazanoapte shi se lasa calauzita de o scinteie in muntzii cu brazi. BASSARABESCU V. 52. ◊ (Adverbial) Radu cu ochii aiurit pironitzi in deshert... raminea... dus pe ginduri. VLAHUTZA N. 12. ♦ (Substantivat) Om care actzioneaza nechibzuit impotriva ratziunii sanatoase.