28 de definiții pentru aiest / aist

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AIÉST, AIÁSTĂ, aiești, aieste, adj. pron. dem. (Reg.; când urmează după substantiv are forma aiesta, aiasta) Acest. [Gen. -dat. sg.: aiestui, aiestei, gen.-dat. pl.: aiestor; (când are forma aiesta, aiasta) gen.-dat. sg.: aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora.Var.: aíst adj. dem.] – Lat. ad + istum.

aiest, aiastă a [At: DA / V: aist / P: a-ie~ / Pl: ~ești, ~e / E: ml ad + istum] (Reg) Acest.

AIÉST, AIÁSTĂ, aiești, aieste, adj. dem. (Reg.: când urmează după substantiv are forma aiesta, aiasta) Acest. [Gen.-dat. sg.: aiestui, aiestei, gen.-dat. pl. aiestor; (când are forma aiesta, aiasta) gen.-dat. sg.: aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora.Pr.: a-iest.Var.: aiésta adj. dem.] – Lat. ad + istum.

AIÉST, AIÁSTĂ, aiești, aieste, adj. dem. (Mold., Transilv.; precedă substantivul; cînd urmează după substantiv are forma aiesta, aiasta) Acest. Ia, na-ți și ție bolohanul aiesta. SBIERA, P. 178. Așteptai cu nerăbdare, ce are să iasă din năzdrăvănia aiasta. ȘEZ. II 112. ◊ (Urmînd după substantiv, în forma de f. pl. aieste) Vine în toate diminețile, de cetește sub răchițele aieste. NEGRUZZI, S. III 11. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. aiestui, aiestei, gen.-dat. pl. aiestor; (cînd are forma aiesta, aiasta) gen.-dat. sg. aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl. aiestora.

AIÉST, AIÁSTĂ, aiești, aieste, adj. dem. (Reg.; când urmează după substantiv are forma aiesta, aiasta) Acest. [Gen.-dat. sg.: aiestui, aiestei; gen.-dat. pl. aiestor; (când are forma aiesta, aiasta) gen.-dat. sg. aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl. aiestora.Var.: aiésta, aiásta adj. dem.] – Lat. ad + istum.

AÍST adj. dem. v. aiest.

aist a vz aiest

AIÉSTA2, AIÁSTA adj. dem. v. aiest.

AÍST, aiști, adj. dem. m. (Reg.; când urmează după substantiv are forma aista) Acest. [Gen.-dat. sg.: aistui, gen.-dat. pl.: aistor; (când are forma aista) gen.-dat. sg.: aistuia, gen.-dat. pl.: aistoraVar.: aísta adj. dem. m.] – V. aiest.

AÍSTA2, adj. dem. m. v. aist.

AÍSTE adj. dem. f. pl. (Reg.) Aceste. – V. aist.

AIÉSTA1, AIÁSTA adj. dem. v. aiest.

AIÉSTA1, AIÁSTA adj. dem. v. aiest.

AÍST, aiști, adj. dem. m. (Mold., Transilv.; cînd precedă substantivul determinat are forma aist și uneori aista, iar cînd urmează după substantiv are forma aista) Acest. Mă! da al dracului cucoș i-aista! CREANGĂ, P. 65. Dar aista cal ți l-ai ales? CREANGĂ, P. 197. Aista n-o fost pui, o fost dracu. ȘEZ. II 98. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. aistui, gen.-dat. pl. aistor (cînd are forma aista) pl. aiștia, gen.-dat. sg. aistuia, gen.-dat. pl. aistora.

AÍSTA1 adj. dem. m. v. aist.

AÍSTA2, aiștia, pron. dem. m. (Mold., Transilv.) Acesta. Aista-i un leneș, care nu credem să fi mai avut păreche în lume. CREANGĂ, P. 330. Pe semne c-aista-i Flămînzilă. CREANGĂ, P. 241. Îi mîncase și pe aiștia, pe toți. ȘEZ. III 185. ◊ (Precedat de un «de» partitiv) Măi băiete, dă-mi și mie un purcel de aiștia! – Ți l-oi da și pe aista, zise băiatul, dacă ți-i lepăda cămașa. ȘEZ. II 153. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. aistuia, gen.-dat. pl. aistora.

AÍSTE adj. dem. f. pl. (Mold.; precedă cuvîntul sau urmează după el) Aceste. Tunurile lor bat în zidurile aiste necontenit de cinci zile. ALECSANDRI, T. 1494. Aiste cuvinte mi-o rostit. ALECSANDRI, T. 1501.

AÍST, aiști, adj. dem. m. (Reg.; când urmează după substantiv are forma aista) Acest. [Gen.-dat. sg. aistui, gen.-dat. pl. aistor; (când are forma aista) gen.-dat. sg. aistuia, gen.-dat. pl. aistora.Var.: aísta adj. dem. m.] – V. aiest.

AÍSTA1, adj. dem. m. v. aist.

AÍSTA2, aiștia, pron. dem. m. (Reg.) Acesta [Gen.-dat. sg. aistuia, gen.-dat. pl. aistora] – V. aiest.

AÍSTE adj. dem. f. pl. (Reg.) Aceste.

aíst, aĭástă pron., pl. aiștĭ, aĭeste (ca și ăsta, ista) Est. Aceasta, acesta. Aista, aĭasta se zice cînd e singur saŭ după subst.: aista-i, omu aista, femeĭa aĭasta maĭ ob. omu ista, femeĭa asta.

ăst, ásta pron., pl. ăștĭ, aste. Acest, aceasta. Astă-noapte, astă-vară, noaptea orĭ vara precedentă (trecută). – În est nu se zice ăsta, ci ista și aista. În vest az-noapte saŭ azĭ noapte, fals îld. astă-noapte. Lit. astă seară barb după fr. ce soir. Corect e numaĭ deseară și în seara asta (mold. fam. ĭen sară). Seara din ajun se numește aseară orĭ ĭerĭ seară.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!aiest (reg.) adj. pr. antepus m., g.-d. aiestui, pl. aiești; f. aiastă, g.-d. aiestei, pl. aieste, g.-d. m. și f. aiestor (aiest om)

aiést/aíst (reg.) adj. pr. antepus m. (~ om), g.-d. aiéstui/aístui, pl. aiéști/aíști; f. aiástă, g.-d. aiéstei/aístei, pl. aiéste/aíste, g.-d. m. și f. aiéstor/aístor

aiést/aíst adj. m. (antepus), g.-d. aiéstui/aístui, pl. aiéști/aíști; f. sg. aiástă, g.-d. aiéstei/aístei, pl. aiéste/aíste, g.-d. m. și f. aiéstor/aístor

aíst v. aiést

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AIÉST adj. v. acest.

aiest adj. v. ACEST.

Intrare: aiest / aist
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P6)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • aiest
  • aiastă
plural
  • aiești
  • aieste
genitiv-dativ singular
  • aiestui
  • aiestei
plural
  • aiestor
  • aiestor
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P8)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • aist
  • aistă
plural
  • aiști
  • aiste
genitiv-dativ singular
  • aistui
  • aistei
plural
  • aistor
  • aistor
adjectiv invariabil (I9)
  • aiste
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aiest, aiastă / aist, aistăadjectiv pronominal

  • comentariu Se folosește antepus. DEX '09
  • 1. regional Acest. DEX '09 MDA2 DLRLC
    sinonime: acest
    • format_quote Tunurile lor bat în zidurile aiste necontenit de cinci zile. ALECSANDRI, T. 1494. DLRLC
    • format_quote Aiste cuvinte mi-o rostit. ALECSANDRI, T. 1501. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.