15 definitzii pentru afurisi
din care- explicative (9)
- morfologice (2)
- relatzionale (3)
- etimologice (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
AFURISÍ afurisesc vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. Din sl. aforisati.
AFURISÍ afurisesc vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. Din sl. aforisati.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
afurisi [At: VARLAAM C. 194 / V: (inv) afor~ / Pzi: ~sesc / E: vsl афорисать] 1 vt (Bis) A arunca anatema asupra cuiva Si: a anatemiza a excomunica. 2 vt A blestema. 3 vr A se jura.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
AFURISÍ afurisesc vb. IV. Tranz. 1. (In practicile misticoreligioase) A blestema. Sa mearga shi sa afuriseasca pe acest proclet shi vrajmash cumplit. CREANGA P. 57. Soborul in unire hotarashte: Totzi acei ce au luat parte la aceasta hula sa fie afurisitzi. NEGRUZZI S. I 232. ◊ (In imprecatzii cu sensul mai atenuat) Firear afurisit sa fie cine a mai desfiintzat shi catihetziile. CREANGA A. 123. Afurisitear Zarzavela sa nu te mai vad in ochii mei! ALECSANDRI T. I 323. ♦ Refl. A se jura sub pedeapsa blestemului. Vinanapoi vina. K fagaduiesc SHi mafurisesc De azi inainte Sa fiu mai cuminte. JARNÍKBIRSEANU D. 502. 2. (Invechit) A excomunica. Preotzii o afurisira [pe Ioana d’Arc] in numele bisericii. ODOBESCU S. I 21.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
AFURISÍ afurisesc vb. IV. Tranz. (Bis.) A blestema a anatemiza; a excomunica. ♦ A ocari. ♦ Refl. A se jura (k e asha cum spune). Slav (v. sl. aforisati < gr.).
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
A AFURISÍ ~ésc tranz. rel. (persoane) A exclude dintro comunitate religioasa; a supune unei anateme; a anatemiza. /<ngr. aphorizo sl. aforisati
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
A SE AFURISÍ ma ~ésc intranz. A se lega prin juramant pentru a confirma unele afirmatzii; a se jura. /<ngr. aphorizo sl. aforisati
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
afurisì v. 1. a despartzi de turma credincioshilor shi a exclude pentru un timp dela biserica; 2. a blestema cu juramant. [Gr. mod. APHORIZO a separa (prin forma intermediara a aoristului)].
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
aforisí vtr vz afurisi
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
afurisésc v. tr. (mgr. aforizo elimin d. orízo marginesc. V. aforizm aorist enorie orizont oropsesc). Exclud dintr’o religiune excomunic. Blástam raŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
afurisí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. afurisésc imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 sa afuriseásca
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
afurisí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. afurisésc imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 sg. shi pl. afuriseásca
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
AFURISÍ vb. 1. v. excomunica. 2. v. blestema.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
AFURISI vb. 1. (BIS.) a anatemiza a blestema a excomunica (pop.) a oropsi (inv.) a lepada a procletzi. (Papa la ~.) 2. a se blestema (pop.) a se jura. (Se ~ k nu minte.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
A afurisi ≠ a binecuvanta
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
afurisí (afurisésc afurisít) vb. 1. A arunca anatema asupra cuiva. 2. A blestema a injura. Mr. afurisire megl. furisit adj. Mgr. ἀφορίζω aorist ἀφόρισα (Roesler 565; Sandfeld 21); cf. bg. afurisati tc. aforoz. Der. afurisenie s. f. Din rom. provine sas. afuresin „a blestema a injura”.
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
afurisi, afurisescverb
-
- Sa mearga shi sa afuriseasca pe acest proclet shi vrajmash cumplit. CREANGA P. 57. DLRLC
- Soborul in unire hotarashte: Totzi acei ce au luat parte la aceasta hula sa fie afurisitzi. NEGRUZZI S. I 232. DLRLC
- 1.1. In imprecatzii: DLRLC
- Firear afurisit sa fie cine a mai desfiintzat shi catihetziile. CREANGA A. 123. DLRLC
- Afurisitear Zarzavela sa nu te mai vad in ochii mei! ALECSANDRI T. I 323. DLRLC
-
- 1.2. A se jura. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLCsinonime: jura
- Vinanapoi vina. K fagaduiesc SHi mafurisesc De azi inainte Sa fiu mai cuminte. JARNÍKBIRSEANU D. 502. DLRLC
-
-
- 2. Excomunica. MDA2 DLRLCsinonime: excomunica
- Preotzii o afurisira [pe Ioana d’Arc] in numele bisericii. ODOBESCU S. I 21. DLRLC
-
etimologie:
- aforisati афорисать DEX '09 MDA2 DEX '98