opțiuni
  • info

14 definiții pentru excomunica

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier.

EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier.

excomunica vt [At: NEGULICI / V: (înv) esc~ / Pzi: ~munic / E: lat excommunicare] 1 A exclude dintr-o comunitate religioasă Si: afurisi, anatemiza. 2 A îndepărta. 3 A alunga. 4 A respinge.

EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude (pe cineva) dintr-o comunitate religioasă (pe timp limitat sau pentru totdeauna). V. anatemiza. ◊ Fig. Ziarele lor m-au anatemizat, m-au excomunicat. MACEDONSKI, O. III 115.

EXCOMUNICÁ vb. I. tr. A exclude din comunitatea bisericii; a afurisi. [P.i. excomúnic. / < lat. excommunicare].

EXCOMUNICÁ vb. tr. a exclude dintr-o comunitate religioasă. (< lat. excommunicare, fr. excommunier)

A EXCOMUNICÁ excomúnic tranz. (persoane) A exclude dintr-o comunitate religioasă; a supune unei anateme; a anatemiza; a afurisi. /<lat. excommunicare

excomunicà v. a afurisi.

escomunica vt vz excomunica

*excomúnic, a -á v. tr. (lat. ex-commúnico, -áre). Afurisesc, exclud din comunitatea bisericiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

excomunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 excomúnică

excomunicá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. excomúnică

excomunic.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXCOMUNICÁ vb. (BIS.) a afurisi, a anatemiza, a blestema, (pop.) a oropsi, (înv.) a lepăda, a procleți. (Papa l-a ~.)

EXCOMUNICA vb. (BIS.) a afurisi, a anatemiza, a blestema, (pop.) a oropsi, (înv.) a lepăda, a procleți. (Papa l-a ~.)

Intrare: excomunica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • excomunica
  • excomunicare
  • excomunicat
  • excomunicatu‑
  • excomunicând
  • excomunicându‑
 singular plural
  • excomunică
  • excomunicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • excomunic
 (să)
  • excomunic
  • excomunicam
  • excomunicai
  • excomunicasem
a II-a (tu)
  • excomunici
 (să)
  • excomunici
  • excomunicai
  • excomunicași
  • excomunicaseși
a III-a (el, ea)
  • excomunică
 (să)
  • excomunice
  • excomunica
  • excomunică
  • excomunicase
plural I (noi)
  • excomunicăm
 (să)
  • excomunicăm
  • excomunicam
  • excomunicarăm
  • excomunicaserăm
  • excomunicasem
a II-a (voi)
  • excomunicați
 (să)
  • excomunicați
  • excomunicați
  • excomunicarăți
  • excomunicaserăți
  • excomunicaseți
a III-a (ei, ele)
  • excomunică
 (să)
  • excomunice
  • excomunicau
  • excomunicară
  • excomunicaseră
escomunica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

excomunica, excomunicverb

  • 1. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: afurisi anatemiza
    • format_quote figurat Ziarele lor m-au anatemizat, m-au excomunicat. MACEDONSKI, O. III 115. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.