opțiuni
  • info

13 definiții pentru afabulație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AFABULÁȚIE s. f. 1. Ansamblul întâmplărilor care constituie intriga unei opere literare epice sau dramatice; fabulație. 2. Morala unei fabule. – Din fr. affabulation, lat. affabulatio.

AFABULÁȚIE s. f. 1. Ansamblul întâmplărilor care constituie intriga unei opere literare epice sau dramatice; fabulație. 2. Morala unei fabule. – Din fr. affabulation, lat. affabulatio.

afabulație sf [At: CĂLINESCU, E. O. II, 211 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr affabulation, lat affabulatio] 1-2 (Frm) Ansamblu al întâmplărilor care constituie intriga unei opere literare epice sau dramatice Si: fabulație. 3 Morală a unei fabule.

AFABULÁȚIE s. f. (Livresc) Acțiunea, intriga unei opere literare (roman, dramă etc.). – Pronunțat: -ți-e.

AFABULÁȚIE s. f. (Livresc) Acțiunea unei opere literare. – Fr. affabulation (lat. lit. affabulatio, -onis).

AFABULÁȚIE s.f. Succesiunea faptelor, intriga unei opere literare. ♦ Morala unei fabule. [Gen. -iei. / < fr. affabulation, lat. affabulatio].

AFABULÁȚIE s. f. 1. ansamblul faptelor, episoadelor care constituie acțiunea unei opere literare; fabulație (3). 2. morala unei fabule. (< fr. affabulation, lat. affabulatio)

afabulațiune sf vz afabulație

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

afabuláție (-ți-e) s. f., art. afabuláția (-ți-a), g.-d. afabuláții, art. afabuláției

afabuláție s. f. (sil. -ți-e), art. afabuláția (sil. -ți-a), g.-d. afabuláții, art. afabuláției

afabulație

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AFABULÁȚIE s. v. acțiune.

AFABULAȚIE s. acțiune, fabulație, intrigă, subiect. (~ unui roman.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AFABULAȚIE (< fr. affabulation < lat. affabulatio, de la fabula, poveste). Totalitatea întâmplărilor care constituie intriga unei opere literare epice sau dramatice. Noțiunea afabulație este folosită adesea și pentru acea parte a apologului sau a fabulației care cuprinde sensul moral al operei respective. La fabulă, de cele mai multe ori, ea este rînduită la sfîrșitul acesteia.

Intrare: afabulație
afabulație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afabulație
  • afabulația
plural
  • afabulații
  • afabulațiile
genitiv-dativ singular
  • afabulații
  • afabulației
plural
  • afabulații
  • afabulațiilor
vocativ singular —
plural —
afabulațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afabulațiune
  • afabulațiunea
plural
  • afabulațiuni
  • afabulațiunile
genitiv-dativ singular
  • afabulațiuni
  • afabulațiunii
plural
  • afabulațiuni
  • afabulațiunilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

afabulație, afabulațiisubstantiv feminin

  • 1. Ansamblul întâmplărilor care constituie intriga unei opere literare epice sau dramatice. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: acțiune fabulație intrigă subiect
  • 2. Morala unei fabule. DEX '09 MDA2 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.