ACÉST, ACEASTĂ, acești, aceste, adj. pron. dem. (antepus) 1. (Arată că ființa, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care îl determină se află aproape, în spațiu sau timp, de vorbitor) Acest deal. Această casă. 2. (În legătură cu substantive care arată momentul, răstimpul, epoca în care se petrece o acțiune) Care este în curs; curent, prezent (sau dintr-un viitor apropiat). Anul acesta. [Gen.- dat. sg.: acestui, acestei, gen.-dat. pl.: acestor] – Lat. *ecce-istu, ecce-ista.

acest, această ad [At: COD. VOR.² 1771 / Pl: ~cești, ~e / G-D: ~ui, ~ei (Pl: ~stor) / E: lat ecce-istu, ecce-ista] 1-2 (Antepus) Care este (relativ) apropiat în spațiu sau în timp de vorbitor. 3 (În legătură cu substantive care denumesc momentul sau perioada în care se petrece o acțiune). Care este în curs Si: curent, prezent.

ACÉST, ACEÁSTĂ, acești, aceste, adj. dem. (antepus) 1. (Arată că ființa, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care îl determină se află aproape, în spațiu sau timp, de vorbitor) Acest deal. Această casă. 2. (În legătură cu substantive care arată momentul, răstimpul, epoca în care se petrece o acțiune) Care este în curs; curent, prezent (sau dintr-un viitor apropiat). Anul acesta. [Gen.-dat. sg.: acestui, acestei, gen.-dat. pl.: acestor] – Lat. *ecce-istu, ecce-ista.

ACÉST, ACÉASTĂ, acești, aceste, adj. dem. (Cu valoare demonstrativă, arătînd că ființa sau lucrul al cărui nume îl determină este (mai) apropiat, în spațiu sau în timp, de subiectul vorbitor; cînd stă înaintea substantivului are forma acest, această, iar cînd urmează după substantiv are forma acesta, aceasta; în opoziție cu acel, acela. V. ăst, aist, cest, ist) Să ducem vîlvoarea aceasta înaltă în toate ungherele țării. DEȘLIU, G. 34. Această casă este înconjurată cu o pădure. ISPIRESCU, L. 6. Mătușică, vîră-te aici în sacul acesta. CREANGĂ, P. 142. Mircea! îmi răspunde dealul, Mircea! Oltul repetează. Acest sunet, acest nume valurile îl primesc. ALEXANDRESCU, P. 133. 4 (Cu valoare de articol adjectival; rar) Aicea trăia Petrea... cu soția sa aceasta nouă, în pace și în ticnă. SBIERA, P. 44. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. acestui, acestei, gen.-dat. pl. acestor; (cînd are forma acesta, aceasta) gen.-dat. sg. acestuia, acesteia, gen.-dat. pl. acestora.

ACÉST, ACEÁSTĂ, acești, aceste, adj. dem. (Arată că ființa sau lucrul al cărui nume îl determină este (mai) apropiat de subiectul vorbitor; când urmează după substantiv are forma acesta, aceasta) Acest deal. Casa aceasta. [Gen.-dat. sg. acestui, acestei, gen.-dat. pl. acestor; (când are forma acesta, aceasta) gen.-dat. sg. acestuia, acesteia, gen.-dat. pl. acestora. – Var.: acésta, aceásta adj. dem.] – Lat. ecce-*istu, ecce-*ista.

ACÉST aceástă (acéști, acéste) adj. dem. 1) (se folosește pentru a indica pe cineva sau ceva relativ apropiat de subiectul vorbitor) ~ elev. Această carte. 2) Care este în curs; curent; prezent. /<lat. ecce-istu, ecce-ista

acest pr. deseamnă o persoană sau un lucru mai apropiat, în opozițiune cu acel: acest om; absolut: acesta. [Lat. ECCISTUM].

acést, aceástă pron. demonstrativ, pl. acești, aceste (lat. eccu-iste). Arată persoana orĭ lucru apropiat, în opozițiune cu acel; acest om, omu acesta; această femeĭe, femeĭa aceasta; aceștĭ oamenĭ, oameniĭ aceștia; aceste femeĭ, femeile acestea. De asta, pentru asta, de aceĭa, pentru aceĭa. După asta, după aceĭa. Între acestea, în timpu acesta.

acésta², ~ásta pd vz acest corectată

aést, aiástă^[1] pd, ad vz acest

acést adj. pr. antepus m. (~ om), g.-d. acéstui, pl. acéști; f. aceástă, g.-d. acéstei, pl. acéste; g.-d. pl. m. și f. acéstor

acést adj. m. (antepus), g.-d. acéstui, pl. acéști; f. sg. aceástă, g.-d. acéstei, pl. acéste, g.-d. m. și f. acéstor

+acest chip (în ~) (astfel) loc. adv.

+printr-acest/această/acești/aceste prep. + adj. pr.

ACÉST adj. (pop.) ăst, (reg.), aiest, cest, iest, ist. (Omul ~.)

ACEST adj. (pop.) ăst, (reg.) aiest, cest, iest, ist. (Omul ~.)

cest adj. v. ACEST.

acést, adj. și pron. – Aceasta, pron. f. (cu sens de neutru): după aceasta, apoi; afară de aceasta, pe deasupra, în plus. – Var. (Mold.) aest (înv.), cest. Mr. aestu, aistu, megl. țista, istr. țăsta. Forme ale adj. antepus: acest (f. această), gen. acestui (f. acestei); pl. acești (f. aceste), gen acestor. Ca adj. postpus și ca pron., i se adaugă -a enclitic, cf. acel. < Lat. *eccum istum (Pușcariu 11; Candrea-Dens., 103; REW 4553; DAR; cf. Sandfeld, Syntaxe, 154-9); cf. it. questo, v. fr. cest (fr. ce), v. sp. aquesto. Pentru -a, cf. acel. Der. acestași, adj. și pron. (acesta însuși), cu -și, cf. același; acestălalt, adj. și pron. (cestălalt), cf. Iordan, BF, VI, 150.

AD PERPETUAM REI MEMORIAM (lat.) spre veșnică aducere aminte a acestei fapte – Text utilizat pe inscripțiile comemorative.

GRAECA SUNT, NON LEGUNTUR (lat.) (aceste cuvinte) sunt scrise pe grecește, nu se citesc – Avertisment asupra unui text ininteligibil, dificil, în Evul Mediu, limba greacă nemaifiind cunoscută, pasajele scrise în grecește din lucrările latine se săreau.

IN HOC SIGNO VINCES (lat.) sub acest semn vei învinge – Eusebiu, „De vita Constantini”, I, 28. Deviză a împăratului creștin Constantin cel Mare, înscrisă sub semnul unei cruci pe stindardele armatei sale, înainte de lupta cu Maxențiu. Astăzi expresia se folosește pentru a arăta calea pe care trebuie să o urmeze cineva pentru a-și realiza un ideal.

ME, ME ADSUM QUI FECI! (lat.) sunt aici, eu, cel care am săvârșit (această faptă) – Vergiliu, „Eneida”, IX, 427. Tânărul troian Nisus ia asupra sa întreaga răspundere pentru omorurile săvârșite în tabăra rutililor împreună cu prietenul său Eurial pentru a-i salva acestuia viața. Devotament prietenesc dus până la sacrificiul suprem.

SIRE, JE N’AVAIS PAS BESOIN DE CETTE HYPOTHÈSE (fr.) sire, n-aveam nevoie de această ipoteză – Răspunsul lui Laplace la întrebarea lui Napoleon de ce n-a amintit de Dumnezeu în lucrarea sa „Mécanique céleste”.