17 definitzii pentru adversar
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relatzionale (3)
- argou (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ADVERSÁR A adversari e s. m. shi f. Persoana care face concurentza care lupta impotriva alteia sau impotriva unei conceptzii a unei idei; rival potrivnic. ♦ (Sport) Partener de intrecere. Din fr. adversaire lat. adversarius.
adversár ~a smf [At: ODOBESCU S. III 38 / Pl: ~i ~e / E: fr adversaire lat adversarius] 1 Persoana care lupta impotriva alteia intrun proces. 2 Dushman. 3 Persoana care concureaza cu alta Si: rival. 4 (Pol) Contracandidat. 5 Persoana care se opune unei conceptzii sau unei ideologii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ADVERSÁR A adversari e s. m. shi f. Persoana care face concurentza care lupta impotriva altuia sau impotriva unei conceptzii a unei idei; rival potrivnic. ♦ (Sport) Partener de intrecere. Din fr. adversaire lat. adversarius.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
ADVERSÁR A adversari e s. m. shi f. Persoana care lupta impotriva alteia de obicei intrun proces intro lupta reglementara (sport duel etc. v. rival vrajmash dushman) sau impotriva unei apucaturi a unei conceptzii. Adversar al alcoolismului. ◊ Nazuintzele democratziei gaseau... [in rege] un adversar de temut. COCEA P. 28. Daca nu impartzesc parerile cuiva acela nu poate zice numaidecit cai sint adversar. CARAGIALE O. III 270 (Glumetz) Povetze in privintza timpului cind se cuvine k vinatorul sashi puna pushca shi pofta in cui shi sa dea nevinovatzilor sai adversari un ragaz... ODOBESCU S. III 38.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ADVERSÁR A adversari e s. m. shi f. Persoana care lupta impotriva alteia (intrun proces la sport etc) sau impotriva unei conceptzii a unei idei. Fr. adversaire (lat. lit. adversarius).
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
ADVERSÁR A s.m. shi f. Potrivnic rival. [Cf. fr. adversaire lat. adversarius].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ADVERSÁR A s. m. f. 1. persoana care lupta impotriva cuiva sau a ceva; rival. 2. (sport) partener de intrecere. (< fr. adversaire lat. adversarius)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
ADVERSÁR ~i m. Persoana care aspira in concurentza cu alta in atingerea aceluiashi scop; concurent; rival. /<fr. adversaire lat. adversarius
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
adversar m. cel ce se opune care se lupta impotriva.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
*adversár a s. (lat. adversarius). Care tzi se opune dushman potrivnic antagonist.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
adversár s. m. pl. adversári
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
adversár s. m. pl. adversári
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
adversar.
- sursa: IVO-III (1941)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
ADVERSÁR s. adj. 1. s. concurent rival (inv.) impotrivitor ravnaci. (SHia intrecut totzi ~i la sprint.) 2. s. adj. v. dushman.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
ADVERSAR s. adj. 1. s. concurent rival (inv.) impotrivitor rivnaci. (SHia intrecut totzi ~ la fuga.) 2. s. adj. dushman inamic potrivnic vrajmash (pop.) pizmash pizmuitor (inv. shi reg.) pizmatar pizmataretz (inv.) neamic neprieten nepriitor pirish sculator. (Un ~ de temut in lupta.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Adversar ≠ aliat partizan prieten amic
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare de argou
Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a ingropa mingean terenul adversarului expr. (la volei) a obtzine un punct la capatul unui atac executat in fortza.
- sursa: Argou (2007)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
adversar, adversarisubstantiv masculin adversara, adversaresubstantiv feminin
- 1. Persoana care face concurentza care lupta impotriva alteia sau impotriva unei conceptzii a unei idei. DEX '09 MDA2 DLRLC DN
- Adversar al alcoolismului. DLRLC
- Nazuintzele democratziei gaseau... [in rege] un adversar de temut. COCEA P. 28. DLRLC
- Daca nu impartzesc parerile cuiva acela nu poate zice numaidecit cai sint adversar. CARAGIALE O. III 270. DLRLC
- Povetze in privintza timpului cind se cuvine k vinatorul sashi puna pushca shi pofta in cui shi sa dea nevinovatzilor sai adversari un ragaz... ODOBESCU S. III 38. DLRLC
- 1.1. Partener de intrecere. DEX '09 DEX '98 MDN '00
- 1.3. Contracandidat. MDA2sinonime: contracandidat
-
etimologie:
- adversaire DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
- adversarius DEX '09 MDA2 DEX '98 DN