advérb sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr adverbe lat adverbium] Parte de vorbire care determina un verb un adjectiv sau alt adverb aratand locul timpul modul cauza sau scopul.

ADVÉRB adverbe s. n. Parte de vorbire neflexibila care determina un verb un adjectiv sau un alt adverb. Adverbele pot fi: de timp de loc de mod de cauza shi de scop.

ADVÉRB adverbe s. n. Parte de vorbire neflexibila care determina un verb un adjectiv sau un alt adverb. Fr. adverbe (lat. lit. adverbium).

ADVÉRB s.n. Parte de vorbire neflexibila care determina un verb un adjectiv sau un alt adverb. [Pl. be. /< lat. adverbium cf. fr. adverbe germ. Adverb].

ADVÉRB s. n. parte de vorbire neflexibila care determina un verb un adjectiv sau alt adverb aratand locul modul timpul etc. (< fr. adverbe lat. adverbium)

ADVÉRB ~e n. Parte de vorbire neflexibila care arata o caracteristica a unei actziuni a unei stari sau a unei insushiri. ~ de timp. ~ de loc. ~ de mod. /<lat. adverbium fr. adverbe

adverb n. vorba invariabila care modifica insemnarea unui verb sau a unui adjectiv.

*advérb n. pl. e (fr. adverbe de la lat. advérbium). Gram. Cuvint invariabil care modifica un verb (vede bine) un adjectiv (maĭ bun) saŭ alt adverb (foarte bine).

advérb s. n. pl. advérbe

advérb s. n. pl. advérbe

adverb.

ADVÉRB s. n. (< lat. adverbium < ad „pe langa” + verbum „verb”; cf. fr. adverbe germ. Adverb): parte de vorbire care determina un verb shi care exprima circumstantza in care se desfashoara actziunea acestuia (locul timpul modul etc.). Este caracterizat prin contzinut notzional shi semantic suficient prin lipsa de flexiune (neflexibilitate) prin posibilitatea de a contracta anumite functzii sintactice in cadrul propozitziei (complement circumstantzial nume predicativ atribut) shi prin distributzie unidirectzionala (partzial shi bidirectzionala: numai a. relativ). ◊ ~ moshtenit: a. transmis in limba romana din latina sau din limba getodacilor cum sunt: afara apoi asha atunci bine cand cum unde etc. (din latina) pururea (din substrat). ◊ ~ imprumutát: a. patruns in limba romana din alte limbi dupa formarea acesteia in etape diferite k aídoma prea razna (din v. sl.) taman tiptil (din turca) agale macar (din neogreaca) musai (din maghiara) etc. ◊ ~ formát pe terenul limbii romane prin derivare compunere sau conversiune: vultureshte orbeshte chiorash mortzish tarash; acasa pesemne altadata deocamdata oarecum intotdeauna niciodata; dimineatza ziua seara noaptea primavara vara toamna iarna lunea frumos greu deschis poate etc. ◊ ~ denominativ: a. derivat de la un nume de la un substantiv sau de la un adjectiv k shoimeshte (shoim + suf. eshte) nebuneshte (nebun + suf. eshte) orbish (orb + suf. ish). ◊ concrét: a. care are un contzinut reprezentabil in planul senzorial k agale duios lin repede. ◊ ~ abstráct: a. care are un contzinut nereprezentabil in planul senzorial k asha atat foarte mai etc. ◊ ~ simplu: a. alcatuit dintro singura unitate de expresie (orice a. moshtenit imprumutat sau format prin derivare shi conversiune pe terenul limbii romane) k acolo aici ieri bine foarte agale razna pitish dimineatza etc. ◊ ~ compus: a. alcatuit din doua sau mai multe unitatzi de expresie (orice a. obtzinut prin compunere) k odata degraba deseori deodata iarashi alaltaieri fiecum bineintzeles oricand etc. ◊ ~ de mod: a. care exprima felul in care se realizeaza o actziune oarecare (modalitatea propriuzisa ideile de cantitate de continuitate de revenire de frecventza de afirmare de negare de probabilitate de indoiala de posibilitate de precizare de intarire de restrictzie de exclusivitate de proximitate sau aparentza de explicare shi de comparatzie) k abia aievea bine incet repede prieteneshte tarash realmente; destui mult putzin; continuu mereu; iarashi adesea rareori; da fireshte negreshit; ba nu nicidecum; poate probabil; posibil; chiar tocmai; shi tot; barem macar; doar exclusiv numai; aproape gata; adica anume; asemenea intocmai etc. ◊ ~de loc: a. care exprima locul in care se desfashoara o actziune k aici acolo afara inauntru aproape departe jos sus inainte inapoi etc. (indicatzii spatziale precise); nicaieri oriincotro oriunde pretutindeni undeva etc. (indicatzii spatziale neprecise). ◊ ~ de timp: a. care exprima timpul in care se desfashoara o actziune k azi maine acum atunci curand tarziu totdeauna niciodata etc. (indicatzii temporale precise); candva cateodata odata odinioara uneori etc. (indicatzii temporale neprecise). ◊ ~ de concesie: a. care exprima ideea de concesie in raport cu actziunea k tot totushi. ◊ ~ pronominal: a. caracterizat prin sens referentzial prin raportare la o indicatzie circumstantziala (de loc de timp de mod) precizata mai inainte cu ajutorul contextelor k aici acolo acum atunci cum asha oricand nicicand etc. ◊ ~ pronominal demonstrativ: a. care exprima ideea de apropiere sau de departare in spatziu sau in timp k aici acolo aproape departe; acum atunci curand tarziu etc. ◊ ~ pronominal interogativ: a. care ajuta la formarea unei intrebari evidentziind ideea circumstantziala de loc de timp sau de mod k incotro? unde? cand? cat? cum?. ◊ ~ pronominal relativ: a. care ajuta la exprimarea unei relatzii de subordonare in cadrul frazei evidentziind aceeashi idee circumstantziala de loc de timp sau de mod k incotro unde cand cat cum. ◊ ~ pronominal nehotarat a. care exprima in chip neprecis ideea circumstantziala de loc de timp sau de mod k fieunde incotrova undeva altundeva oriincotro oriunde; candva altcandva cateodata odata odinioara oricand; fiecum oarecum catva cumva altcumva oricat oricum. ◊ ~ pronominal negativ: a. care neaga circumstantza de loc de timp sau de mod k niciunde nicaieri nicicand niciodata; nicicat nicicum nicidecum. ◊ ~ nonpronominál: a. caracterizat prin lipsa unui sens referentzial prin lipsa unei raportari la o indicatzie circumstantziala k afara inauntru jos sus ieri astazi maine greu ushor. ◊ ~ cu grade de comparatzie: a. care exprima caracteristica circumstantziala comparabila a unei actziunii existenta in grade diferite k bine greu incet mult putzin repede tare ushor; aproape departe inauntru inafara jos sus; curand devreme tarziu etc. ◊ ~ fara grade de comparatzie: a. care exprima caracteristica circumstantziala necomparabila a unei actziuni inexistenta in grade diferite k astfel abia atat cam inca mai neincetat iarashi da nu parca chiar macar bunaoara intocmai oriincotro azi; dinadins totushi etc. ◊ ~ dependént (subordonát determinánt): a. care intra in relatzie de subordonare cu un element regent indeplinind pe langa acesta o functzie sintactica (de nume predicativ de atribut sau de complement circumstantzial) k in exemplele „Ea este altfel” „Sa ashteptam ziua de maine” „Vom vorbi atunci”. ◊ ~ regént (determinát): a. care regizeaza in cadrul propozitziei complemente iar in cadrul frazei subordonate subiective k in exemplele „Departe langa padure se zareau caprioarele”; „Repede k o naluca a disparut din fatza noastra”; „Astazi la ora 16 mam intalnit cu varumeu”; „Jos din ciresh!” „Fuga la mine!” „Fireshte k e adevarat” „Evident k nu are dreptate” etc. ◊ ~ regent predicativ: a. regent care prin intonatzie predicativa prin elipsa shi prin topica devine predicat adverbial in cadrul propozitziei k in exemplele „Inainte spre padure!” „Sus pe scari!”; „Poate k are shi el dreptate”; „Posibii sa ploua” etc. ◊ ~ regent nonpredicativ: a. regent care nu poate deveni predicat adverbial in cadrul propozitziei nedispunand de o intonatzie predicativa shi neprezentand o elipsa k in exemplele „Aproape pe malul drept se auzeau privighetorile” „Jos la radacina copacului o veveritza tzupaia nostim” „incet k o pisica sa strecurat intracolo”. ◊ ~ independént: a. cu valoare de propozitzie independenta neanalizabila atunci cand constituie un raspuns la o interogativa k in exemplele „Vii maine? Nu” „Pleci azi? Da” „Mal incerci? Fireshte”. ◊ ~ corelatív: a. care intra in corelatzie (intro relatzie de reciprocitate de presupunere reciproca) cu elementele introductive ale subordonatelor (adverbe relative conjunctzii sau locutziuni conjunctzionale subordonatoare) k in exemplele „Asha a lucrat cum i sau dat indicatziile” „Atat a carat cat a putut” „Acolo sa oprit unde a vazut semnul” „Atunci a vorbit cand i sa dat cuvantul” „Expré a plecat k sal supere” „Cu toate k plecase mai tarziu totushi na pierdut trenul” „Astfel a aranjat lucrurile incat nimeni na avut ce zice” etc. ◊ ~ noncorelativ: a. care nu intra in corelatzie cu elementele introductive ale subordonatelor k aievea incetromaneshtepitish literalmente destui mereu iar adesea desigur ba probabil aidoma afara inainte nicaieri astazi niciodata etc. ◊ ~ cu functzie sintactica: a. care poate deveni parte de propozitzie in virtutea unui contzinut lexical suficient k acolo departe sus; maine atunci seara martzea toamna; altfel bine repede inadins etc. ◊ ~ fara functzie sintactica: a. care nu poate deveni parte de propozitzie deoarece nu are un contzinut lexical suficient k inca mai tot (de mod de continuitate) oare (de mod de indoiala) chiar tocmai (de mod de precizare) barem incaltea macar (de mod de restrictzie) doar exclusiv numai (de mod de exclusivitate) aproape gata mai (de mod de proximitate); adica anume bunaoara (de mod explicative). ◊ ~ specializát (specific): a. care dispune de o folosire specifica bazata pe un sens unic fundamental k bine acolo maine dinadins etc. ◊ ~ cu valori multiple (nespecific): a. care dispune de mai multe folosiri in functzie de sensurile sale multiple shi de contextele variate in care apare k abia tocmai (cu sens modal sau cu sens temporal) aci departe incoace incolo (cu sens de loc sau cu sens de timp) aproape inainte (cu sens de loc de timp sau de mod) etc. (Pentru clasificarea a. v. critériu.)

ADVERB Clasa de cuvinte neflexibile* a caror trasatura esentziala este ashezarea pe langa un verb un adjectiv sau alt adverb exprimand circumstantze shi caracteristici sau precizandule sensul iar sintactic functzionand k determinantzi facultativi* (sau adjunctzi*). Gramaticile includ in clasa adverbului cuvinte eterogene a caror unica trasatura comuna este invariabilitatea. • Morfologic in afara caracterului invariabil comun tuturor adverbelor o clasa numeroasa de adverbe se caracterizeaza prin categoria comparatziei* acceptand gradarea caracteristicii verbului sau a adjectivului shi implicit combinarea cu morfemele acestei categorii (ex. mai departe mai tarziu mai repede mai bine mai mult). • Sintactic in clasa adverbelor se cuprind sub aspectul vecinatatzilor shi al relatziilor urmatoarele tipuri: a) adverbe subordonate cele mai multe functzionand k determinantzi facultativi (sau adjunctzi) ai verbului ai adjectivului ai adverbului ai interjectziei (ex. lucreaza mult repede shi bine; grav bolnava astazi; hai repede!) iar cateva in functzie de natura semantica inerenta* a verbului k determinantzi obligatorii* (sau argumente*) (ex. provine de acolo; se comporta normal; dureaza catva); b) adverbe regente care functzioneaza ele insele k centre* de grup; ishi atrag complementele carora le impun restrictzii de forma: de prepozitzie de caz (ex. indiferent de... alaturi de... concomitent cu.... aidoma lor) sau se asociaza cu determinantzi cantitativi modali sau graduali care le limiteaza sau le specifica predicatzia (ex. destul de departe aparent tarziu oarecum bine); c) adverbe propozitzionale numite in gramatica romaneasca shi predicative cele care domina (vezi DOMINARE) o intreaga propozitzie leganduse de aceasta fie conjunctzional* fie prin aderentza* sau parantetic (ex. sigur k va reushi / sigur() va reushi; negreshit k va reushi / negreshit() va reushi; poate k va reushi / poate() va reushi); d) adverbe substitute de fraza: da nu sau echivalentele lor emfatice: fireshte negreshit sigur nicidecum care pot aparea independent formand ele singure propozitzii neanalizabile* sau pot insotzi propozitzia al carei echivalent il constituie (k raspuns la intrebarea: „Vii la shcoala?” poate aparea sau numai substitutul frazei „Da” sau adverbul insotzit de propozitzie: „Da vin”); e) adverbe relative a caror caracteristica este simultan de conectori* subordonatori pentru introducerea subordonatelor relative* shi de substitute* (ex. locul unde... ziua cand... felul cum...); f) semiadverbe* (sau clitice* adverbiale) caracterizate fonetic prin pierderea accentului* in fraza shi legarea obligatorie de un cuvant care poarta accentul sintactic (shi / tot el; shi / tot azi) iar distributzional prin ocurentza in vecinatatzi extrem de variate inclusiv in contextul unui nominal (shi / tot / doar Ion; shi / tot / doar el; shi/ tot/ doar doi) shi prin restrictzii de topica aparand in antepozitzie fatza de cuvantul care il precizeaza shi neacceptand separarea de acesta. Semantic este evidenta aceeashi eterogenitate gramaticile distingand dupa rolul semantic indeplinit urmatoarele specii: a) adverbe circumstantziale care exprima localizarea in spatziu shi timp a actziunilor a starilor shi a insushirilor (departe aproape; zilnic totdeauna) sau o apreciere modala cantitativa graduala (lucreaza bine superficial; mult putzin; destul de bine); b) adverbe modalizatoare lexicalizari ale operatorilor modali de necesitate sau de posibilitate dar shi ale modalizatorilor deontici* shi de atitudine* (posibil probabil poate (adv.) pesemne cica dar shi obligatoriu (sa...) nedemn (sa...) surprinzator (k...)); c) adverbe pronominale a caror caracteristica referentziala este lipsa unei referintze proprii care o procura prin legarea* obligatorie de un antecedent* (vezi de ex. am fost la teatru shi de acolo la facultate; shcoala unde invatz). Dintre acestea adverbele demonstrative (aici acolo) pot functziona atat k anaforice* (sau substitute*) cat shi k deictice* utilizare in care decodarea este posibila prin raportare la situatzia* de comunicare (vezi utilizarile deictice: Aici este foarte cald; Vreau sami dai caietul de acolo); d) adverbe de afirmatzie shi de negatzie: da nu shi echivalentele lor; e) adverbe care functzioneaza k marci ale exclamatziei (ex. Ce frumos sa facut!; Cat de frumoasa!) k marci ale interogatziei (oare arh. au) k marci ale gradarii (rom. mai foarte prea tot asha de) unele dintre ele pierzandushi autonomia* shi devenind afixe mobile* (vezi de ex. statutul marcilor de gradare mai foarte); f) adverbe sau locutziuni adverbiale cu functzie de conectori textuali al caror rol este de a asigura coeziunea* textuala (ex. pe scurt. in fond mai precis la urma urmei de altfel totushi dimpotriva) etc. Clasele semantice enumerate sunt interferentze caci criteriile avute in vedere sunt eterogene. Cele pronominale shi deictice de ex. privesc modul de ashi procura referintza in timp ce cele circumstantziale privesc tipul de referintza astfel incat exista adverbe care. in acelashi timp sunt pronominale shi circumstantziale; altele functzioneaza in acelashi timp k marci exclamative shi de gradare etc. in multe limbi romanice shi neromanice se stabileshte o relatzie morfologica sistematica marcata afixal intre adverb shi adjectiv*; vezi de ex. sufixele adverbiale* fr. ment engl. ly atashate adjectivelor (fr. adj. certaine adv. certainement; adj. fianche adv. franchement; engl. adj. bad adv. badly; adj. glad adv. gladly). Specificul limbii romane consta in identitatea formei adjectivului (masc. sg.) shi a adverbului exceptand distinctzia afixala sporadica: sufix adjectival esc / sufix adverbial eshte (barbatesc barbateshte) shi cateva radacini diferite. in majoritatea aparitziilor din romana distingerea celor doua clase se face in exclusivitate sintactic [citeshte corect (adv.) raspuns corect (adj.)] romana apeland paradoxal la procedeul conversiunii* deshi ponderea procedeului in ansamblul sistemului este scazuta (vezi FORMARE A CUVINTELOR). G.P.D.