Definitzia cu ID-ul 1085632:
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
ADVERB Clasa de cuvinte neflexibile* a caror trasatura esentziala este ashezarea pe langa un verb un adjectiv sau alt adverb exprimand circumstantze shi caracteristici sau precizandule sensul iar sintactic functzionand k determinantzi facultativi* (sau adjunctzi*). Gramaticile includ in clasa adverbului cuvinte eterogene a caror unica trasatura comuna este invariabilitatea. • Morfologic in afara caracterului invariabil comun tuturor adverbelor o clasa numeroasa de adverbe se caracterizeaza prin categoria comparatziei* acceptand gradarea caracteristicii verbului sau a adjectivului shi implicit combinarea cu morfemele acestei categorii (ex. mai departe mai tarziu mai repede mai bine mai mult). • Sintactic in clasa adverbelor se cuprind sub aspectul vecinatatzilor shi al relatziilor urmatoarele tipuri: a) adverbe subordonate cele mai multe functzionand k determinantzi facultativi (sau adjunctzi) ai verbului ai adjectivului ai adverbului ai interjectziei (ex. lucreaza mult repede shi bine; grav bolnava astazi; hai repede!) iar cateva in functzie de natura semantica inerenta* a verbului k determinantzi obligatorii* (sau argumente*) (ex. provine de acolo; se comporta normal; dureaza catva); b) adverbe regente care functzioneaza ele insele k centre* de grup; ishi atrag complementele carora le impun restrictzii de forma: de prepozitzie de caz (ex. indiferent de... alaturi de... concomitent cu.... aidoma lor) sau se asociaza cu determinantzi cantitativi modali sau graduali care le limiteaza sau le specifica predicatzia (ex. destul de departe aparent tarziu oarecum bine); c) adverbe propozitzionale numite in gramatica romaneasca shi predicative cele care domina (vezi DOMINARE) o intreaga propozitzie leganduse de aceasta fie conjunctzional* fie prin aderentza* sau parantetic (ex. sigur k va reushi / sigur() va reushi; negreshit k va reushi / negreshit() va reushi; poate k va reushi / poate() va reushi); d) adverbe substitute de fraza: da nu sau echivalentele lor emfatice: fireshte negreshit sigur nicidecum care pot aparea independent formand ele singure propozitzii neanalizabile* sau pot insotzi propozitzia al carei echivalent il constituie (k raspuns la intrebarea: „Vii la shcoala?” poate aparea sau numai substitutul frazei „Da” sau adverbul insotzit de propozitzie: „Da vin”); e) adverbe relative a caror caracteristica este simultan de conectori* subordonatori pentru introducerea subordonatelor relative* shi de substitute* (ex. locul unde... ziua cand... felul cum...); f) semiadverbe* (sau clitice* adverbiale) caracterizate fonetic prin pierderea accentului* in fraza shi legarea obligatorie de un cuvant care poarta accentul sintactic (shi / tot el; shi / tot azi) iar distributzional prin ocurentza in vecinatatzi extrem de variate inclusiv in contextul unui nominal (shi / tot / doar Ion; shi / tot / doar el; shi/ tot/ doar doi) shi prin restrictzii de topica aparand in antepozitzie fatza de cuvantul care il precizeaza shi neacceptand separarea de acesta. Semantic este evidenta aceeashi eterogenitate gramaticile distingand dupa rolul semantic indeplinit urmatoarele specii: a) adverbe circumstantziale care exprima localizarea in spatziu shi timp a actziunilor a starilor shi a insushirilor (departe aproape; zilnic totdeauna) sau o apreciere modala cantitativa graduala (lucreaza bine superficial; mult putzin; destul de bine); b) adverbe modalizatoare lexicalizari ale operatorilor modali de necesitate sau de posibilitate dar shi ale modalizatorilor deontici* shi de atitudine* (posibil probabil poate (adv.) pesemne cica dar shi obligatoriu (sa...) nedemn (sa...) surprinzator (k...)); c) adverbe pronominale a caror caracteristica referentziala este lipsa unei referintze proprii care o procura prin legarea* obligatorie de un antecedent* (vezi de ex. am fost la teatru shi de acolo la facultate; shcoala unde invatz). Dintre acestea adverbele demonstrative (aici acolo) pot functziona atat k anaforice* (sau substitute*) cat shi k deictice* utilizare in care decodarea este posibila prin raportare la situatzia* de comunicare (vezi utilizarile deictice: Aici este foarte cald; Vreau sami dai caietul de acolo); d) adverbe de afirmatzie shi de negatzie: da nu shi echivalentele lor; e) adverbe care functzioneaza k marci ale exclamatziei (ex. Ce frumos sa facut!; Cat de frumoasa!) k marci ale interogatziei (oare arh. au) k marci ale gradarii (rom. mai foarte prea tot asha de) unele dintre ele pierzandushi autonomia* shi devenind afixe mobile* (vezi de ex. statutul marcilor de gradare mai foarte); f) adverbe sau locutziuni adverbiale cu functzie de conectori textuali al caror rol este de a asigura coeziunea* textuala (ex. pe scurt. in fond mai precis la urma urmei de altfel totushi dimpotriva) etc. Clasele semantice enumerate sunt interferentze caci criteriile avute in vedere sunt eterogene. Cele pronominale shi deictice de ex. privesc modul de ashi procura referintza in timp ce cele circumstantziale privesc tipul de referintza astfel incat exista adverbe care. in acelashi timp sunt pronominale shi circumstantziale; altele functzioneaza in acelashi timp k marci exclamative shi de gradare etc. in multe limbi romanice shi neromanice se stabileshte o relatzie morfologica sistematica marcata afixal intre adverb shi adjectiv*; vezi de ex. sufixele adverbiale* fr. ment engl. ly atashate adjectivelor (fr. adj. certaine adv. certainement; adj. fianche adv. franchement; engl. adj. bad adv. badly; adj. glad adv. gladly). Specificul limbii romane consta in identitatea formei adjectivului (masc. sg.) shi a adverbului exceptand distinctzia afixala sporadica: sufix adjectival esc / sufix adverbial eshte (barbatesc barbateshte) shi cateva radacini diferite. in majoritatea aparitziilor din romana distingerea celor doua clase se face in exclusivitate sintactic [citeshte corect (adv.) raspuns corect (adj.)] romana apeland paradoxal la procedeul conversiunii* deshi ponderea procedeului in ansamblul sistemului este scazuta (vezi FORMARE A CUVINTELOR). G.P.D.