2 definiții pentru adusătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
adusătúră sf [At: MARIAN, V. 175 / Pl: ~úri / E: adus + -(ă)tură] 1 (Îsp) Făcătură. 2 (Pex; îsp; pop) Boală adusă în casă prin vrăji.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
adusătúră, adusături, s.f. – (înv.; mag.) Faptul de a aduce, de a atrage ceva sau pe cineva, într-un anumit mediu sau spațiu, prin mijloace magice (cu broasca, cu omida strigii, cu argintul viu etc.); făcătură; opus aruncăturii. – Din adus (< aduce) + suf. -ătură (DER, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: adusătură
adusătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
adusătură, adusăturisubstantiv feminin
- 1. Făcătură. MDA2sinonime: făcătură
- 1.1. Boală adusă în casă prin vrăji. MDA2
-
etimologie:
- adus + -(ă)tură. MDA2