optziuni
  • info

14 definitzii pentru adjunct (s.m.)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ADJÚNCT A adjunctzi te adj. s. m. shi f. (Persoana) care face parte din conducerea unei institutzii a unei intreprinderi sau a unui serviciu din cuprinsul acestora avand functzia imediat subordonata titularului. Din germ. Adjunkt lat. adjunctus.

adjúnct ~a [At: (a. 1847) URICARIUL VII 234/ V: adiúnct / Pl: ~ctzi ~e/ E: ger Adjunkt lat adjuntus] 12 smf a (Persoana) care face parte din conducerea unei institutzii intreprinderi sau a unui serviciu din interiorul acestora avand functzia imediat subordonata titularului. 3 smf Ajutor. 4 smf Loctziitor.

ADJÚNCT A adjunctzi te adj. Care face parte din conducerea unei institutzii a unei intreprinderi sau a unui serviciu din cuprinsul acestora avand functzia imediat subordonata titularului. ◊ (Substantivat) Adjunctul directorului. Din germ. Adjunkt lat. adjunctus.

ADJUNCT A adj. (adesea s.m.) Cu functzie imediat subordonata unui shef unui conducator de institutzie etc. [Var. adiunct a adj. / < lat. adiunctus cf. germ. Adjunkt fr. adjoint].

ADJÚNCT A s. m. f. adj. (persoana) cu functzie imediat subordonata unui conducator de institutzie etc. (< germ. Adjunkt lat. adiunctus)

ADJÚNCT ~ta (~tzi ~te) shi substantival Care are functzia imediat subordonata conducatorului unei institutzii. Director ~. /<lat. adjunctus

*adjúnct a adj. (lat. adjunctus alipit). Alipit k ajutor: functzionar adjunct. S. m. Titlu oficial al capitanilor shi maĭorĭlor de intendentza (germ. rus. adĭunkt). V. atashat.

adiunct a sm vz adjunct

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

adjúnct adj. m. s. m. pl. adjúnctzi; adj. f. s. f. adjúncta (juncta) pl. adjúncte; abr. adj.

adjúnct adj. m. s. m. pl. adjúnctzi; f. sg. adjúncta (sil. junc) pl. adjúncte

adjunct

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

ADJÚNCT s. v. secund.

ADJUNCT s. (MAR.) secund. (~ comandantului unei nave.)

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

ADJUNCT Termen impus de gramatica structuralista* shi preluat de teoriile poststructuraliste desemnand orice constituent suprimabil din componentza unei sintagme* sau a unui grup* sintactic: sin. modificator; determinant facultativ. • in GV (= grup verbal) shi GAj (= grup adjectival) adjunctul se opune argumentelor* (sau complementelor*) determinantzii cerutzi de sintaxa shi semantica interna a centrului* (sau capului*) de grup carora centrul le impune restrictzii de forma: de caz shi de prepozitzie shi rolul* tematic. Vezi de ex. in grupul verbal: A gasit solutzia astazi pe neashteptate distinctzia dintre adjunctzii astazi shi pe neashteptate determinantzi suprimabili in absentza carora enuntzul ramane reperat shi argumentul (sau complementul) solutzia cerut obligatoriu de verb shi caruia verbul i impune acuzativul* shi rolul de pacient* (vezi shi CIRCUMSTANTZIAL). in GN (= grup nominal) adjunctul corespunde adjectivelor calificative shi determinantzilor prepozitzionali opunanduse determinativelor*. Vezi de ex. in grupul nominal: totzi aceshti elevi studioshi din (ultima) clasa atributele studioshi shi din clasa functzioneaza k adjunctzi fiind determinantzi suprimabili iar determinativele totzi shi aceshti al caror rol este de specificare cantitativa shi de identificare a obiectului nu intra in clasa adjunctzilor. G.P.D.

Intrare: adjunct (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adjunct
  • adjunctul
  • adjunctu‑
plural
  • adjunctzi
  • adjunctzii
genitiv-dativ singular
  • adjunct
  • adjunctului
plural
  • adjunctzi
  • adjunctzilor
vocativ singular
  • adjunctule
  • adjuncte
plural
  • adjunctzilor
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adiunct
  • adiunctul
  • adiunctu‑
plural
  • adiunctzi
  • adiunctzii
genitiv-dativ singular
  • adiunct
  • adiunctului
plural
  • adiunctzi
  • adiunctzilor
vocativ singular
  • adiunctule
  • adiuncte
plural
  • adiunctzilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

adjunct, adjunctzisubstantiv masculin
adjuncta, adjunctesubstantiv feminin

  • 1. Persoana care face parte din conducerea unei institutzii a unei intreprinderi sau a unui serviciu din cuprinsul acestora avand functzia imediat subordonata titularului. DEX '09 MDA2 DLRLC DN
    sinonime: secund
    • format_quote Adjunctul directorului. DEX '98
    • format_quote Director adjunct. DLRLC
    • format_quote Pentru a asigura o conducere deosebit de calificata a muncii de propaganda comitetul de partid... a organizat seminarii... cu primiisecretari shi cu secretariiadjunctzi ai comitetelor de partid raionale shi orasheneshti care conduc sectziile de propaganda shi agitatzie. SCINTEIA 1953 nr. 2576. DLRLC
  • 2. Ajutor. MDA2
    sinonime: ajutor
  • 3. Loctziitor. MDA2
    sinonime: loctziitor
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.