AJUTÓR OÁRE ajutori oare s. m. shi f. s. n. 1. S.m shi f. Persoana care ajuta pe alta intro activitate oarecare (secondando shi subordonanduise). 2. S. n. Sprijin participare la efortul cuiva; indrumare (in imprejurari dificile); asistentza acordata cuiva; ajutorintza. ◊ Expr. A fi de (sau a veni a sta in) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva) al sprijini. ♦ Drept banesc acordat salariatzilor in cazul pierderii temporare a capacitatzii de munca. ♦ Sprijin banesc. ♦ (Cu valoare de interjectzie) Strigat al celor care se afla in primejdie. Lat. adjutor adjutorium.

ajutor [At: COD. VOR. 79 / V: (irg) agiu~ agiutoriu ~iu^[1] / Pl: ~oare (reg) ~oara (rar) ~uri / E: lat adjutorium] 1 sn Participare la efortul cuiva. 2 sn Sprijin banesc. 3 sn (Ie) A cere cuiva ~ A cere cuiva sa te ajute. 4 sn (Ie) A da ~ cuiva A ajuta pe cineva. 5 sn (Iae) A fi complicele cuiva. 6 sn (Ie) A sari sau a veni cuiva in (ori intr) ~ A ajuta (1) pe cineva. 7 sn (Pop; ie) A lua pe cineva (in k sau de) ~ A lua pe cineva sa ajute (1). 8 sn (Inv; ie) A fi de (sau a veni a sta in) ~ (cuiva) A fi de folos (cuiva). 9 i Strigat al celui aflat in primejdie. 10 sn (Ilav) Cu ~ul... Datorita ajutorului... 11 sn (Inv; ie) A da (sau a pune ori a fi sau a sta) (o) mana de ~ A da (sau a fi de ori a sta) in ajutor. 12 sn Indrumare (in imprejurari dificile). 13 sn Asistentza acordata cuiva. 14 sn Drept banesc acordat salariatzilor in cazul pierderii temporare a capacitatzii de munca. 15 sn (Is) ~ de shomaj Sprijin banesc acordat pe o anumita perioada de timp persoanelor care shiau pierdut locul de munca. 16 sn (Is) ~ de inmormantare Suma de bani primita de familia cuiva in cazul decesului acestuia. 17 smf Persoana care ajuta pe alta intro activitate (secundando shi subordonanduise).

AJUTÓR OÁRE ajutori oare s. m. shi f. s. n. 1. S. m. shi f. Persoana care ajuta pe alta intro activitate oarecare (secundando shi subordonanduise). 2. S. n. Sprijin participare la efortul cuiva; indrumare (in imprejurari dificile); asistentza acordata cuiva; ajutorintza. ◊ A fi de (sau a veni a sta in) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva) al sprijini. ♦ Drept banesc acordat salariatzilor in cazul pierderii temporare a capacitatzii de munca. ♦ Sprijin banesc. ♦ (Cu valoare de interjectzie) Strigat al celor care se afla in primejdie. Lat. adjutor is adjutorium.

AJUTÓR² OÁRE ajutori oare s. m. shi f. Persoana care ajuta alteia intro activitate oarecare care secundeaza pe un muncitor principal caruia i este subordonat (shi al carui loctziitor este). V. adjunct. SHmecherie porni cu Badea pe tractor shi cu plugul dupa el. In drum il luasera shi pe ajutor un om mai batrin. DUMITRIU V. L. 130. K sa plateasca un ajutor nui dadea mina shi nu avea incredere. PAS Z. I 164. Pe cind baiatul scincea inca ajutoarele il desfacura. SADOVEANU O. VI 114. ◊ (Cu determinari introduse prin prep. «de» rar cu elipsa prepozitziei) Ajutor de maistru. Ajutor de secretar. ◊ Bela Borodina... are 19 ani shii ajutoringiner intro fabrica chimica. SAHIA U.R.S.S. 195.

AJUTÓR² OÁRE ajutori oare s. m. shi f. Persoana care ajuta alteia intro activitate oarecare (secondando shi subordonanduise). Lat. adjutorium.

AJUTÓR¹ ~i m. Persoana care ajuta pe cineva intro situatzie dificila. /<lat. adjutorium adjutor ~is

ajutor n. 1. ushurare de sarcini: cheama in ajutor pe Turci; 2. tovarash de munca: ajutor de primar. [Lat. ADJUTORIUM].

ajutór n. pl. oáre shi urĭ (lat. adjutorium). Actziunea de a ajuta: a chema a veni a sari in ajutor cuĭva aĭ aduce ajutor. Persoana care ajuta (dupa fr. adjoint adjunct orĭ aide ajutor): primaru shi ajutoarele luĭ (nu ajutoriĭ!). Un bir numit shi ajutorintza (sec. 18). Ajutor! strigat de cerut ajutor (adica: saritzĭ in ajutor datzimĭ ajutor!). Fem. d. ajutor (de primar de ex.) nu e ajutoare ci ajutatoare saŭ (maĭ bine!) tot ajutor s. n. k sprijin reazem sh. a. Cp. cu membru meshter shi shef.

ajutoriu² ~oare^[1] a smf vz ajutor

ajutórprogramatór s. m. 1975 Programator adjunct v. analistprogramator (din ajutor + programator)

ajutór¹ (persoana) (rar) s. m. pl. ajutóri

ajutór (persoana) s. m. pl. ajutóri

ajutór (ajutoáre) s. n. 1. Sprijin. 2. Persoana care ajuta auxiliar. 3. Loctziitor adjunct. Mr. ağutor megl. jutor. Lat. adiūtōrium (Cipariu Gram. 62; Pushcariu 53; CandreaDens. 35; REW 173; DAR; Rosetti I 162); cf. prov. ajutori. Der. ajutora vb. care DAR il considera a fi reprezentant al unui lat. *adiūtŭlāre shi Candrea al lui *adiūtōriāre ambele fiind de prisos deoarece vb. se explica prin mijloacele interne ale rom.; ajutori vb. (a ajuta); ajutorie s. f. (ajutor asistentza); ajutorintza s. f. (ajutor; contributzie impusa in Mold. in sec. XVIII cu caracter tranzitoriu); ajutornic adj. (milostiv); neajutorat adj. (lipsit de ajutor).

ajutor de bagator in seama expr. persoana cu un rol insignifiant intro institutzie