ajutór (ajutoáre) s. n. 1. Sprijin. 2. Persoana care ajuta auxiliar. 3. Loctziitor adjunct. Mr. ağutor megl. jutor. Lat. adiūtōrium (Cipariu Gram. 62; Pushcariu 53; CandreaDens. 35; REW 173; DAR; Rosetti I 162); cf. prov. ajutori. Der. ajutora vb. care DAR il considera a fi reprezentant al unui lat. *adiūtŭlāre shi Candrea al lui *adiūtōriāre ambele fiind de prisos deoarece vb. se explica prin mijloacele interne ale rom.; ajutori vb. (a ajuta); ajutorie s. f. (ajutor asistentza); ajutorintza s. f. (ajutor; contributzie impusa in Mold. in sec. XVIII cu caracter tranzitoriu); ajutornic adj. (milostiv); neajutorat adj. (lipsit de ajutor).