adiere sf [At: NEGRUZZI S. I 99 / P: ~die~ / Pl: ~ri / E: adia] 1 Suflare lina de vant Si: abur abureala vanticel. 2 Curent de aer.

ADIÉRE adieri s. f. (Adesea determinat prin «de vint») Suflare lina; boare. O adiere trecu printre trandafiri shi prin zvonul cishmelei. SADOVEANU Z. C. 287. In dulcele suspin al adierii se leganau salcimii primaverii. CERNA. P. 149. Nici un zgomot nici o mishcare nici o adiere de vint nu se simte. VLAHUTZA O. A. II 125. Chiar pe aceasta zapada ce se topeshte acum subt adierea incropita a zefirului primavaratic. ODOBESCU S. III 41. ◊ Fig. Un tablou shters o adiere de bucium o lacrima shi un gest al mamei... toate se trezesc la mishcarea melodica a acestui prietin [vintul]. SADOVEANU N. F. 25. ◊ Fig. Unda ushoara. Spre seara veneau miresmele gradinii in adieri ushoare. SADOVEANU O. IV 31. Pronuntzat: die.

ADIÉRE adieri s. f. Suflare lina (de vant). V. adia.

ADIÉRE f. Suflare ushoara de vant; boare. ~ea primaverii. /v. a adia

adiere f. suflare lina vantishor: nici o mishcare ’n frunze shi nici o adiere AL.

adiére f. Vinticel vint care adie.

adiére (die) s. f. g.d. art. adiérii; pl. adiéri

adiére s. f. (sil. die) g.d. art. adiérii; pl. adiéri

ADIÉRE s. 1. boare pala suflare suflu unda (rar) scutur (Olt.) reveneala. (Nu se simtzea nici o ~ de vant.) 2. boare zefir (rar) aura. (~ mishca ushor frunzele.)

ADIERE s. 1. boare pala suflare suflu unda (rar) scutur (Olt.) reveneala. (Nu se simtzea nici o ~ de vint.) 2. boare zefir (rar) aura. (~ mishca ushor frunzele.)