opțiuni
  • info

12 definiții pentru acritură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACRITÚRĂ, acrituri, s. f. Aliment acru; (în special) murătură. ♦ Epitet dat unei persoane ursuze, morocănoase, rele. – Acri + suf. -tură.

ACRITÚRĂ, acrituri, s. f. Aliment acru; (în special) murătură. ♦ Epitet dat unei persoane ursuze, morocănoase, rele. – Acri + suf. -tură.

acritúră sf [At: PISCUPESCU, O. 195 / Pl: ~ri / E: acri + -tură] 1 Aliment acru. 2 (Spc) Murătură. 3 (Fig) Persoană veșnic nemulțumită.

ACRITÚRĂ, acrituri, s. f. Aliment acru; (în special) murătură. S-a bolnăvit de gălbinare – i-a trecut cu cîrmîz și cu acrituri. CARAGIALE, O. I 217. ◊ Fig. Nume batjocoritor dat de țărani, în timpul regimului burghezo-moșieresc, notabilităților satului. Cine purta gambeta era poreclit acritură. Acritură li se mai spunea și celorlalți, – notari, cîrciumari, perceptori, care se învestmîntau în haine nemțești. STANCU, D. 241.

ACRITÚRĂ, acrituri, s. f. Aliment acru; (în special) murătură. – Din acri + suf. -(i)tură.

ACRITÚRĂ ~i f. Aliment acru (fructe, murături etc.). /a acri + suf. ~tura

acritură f. 1. lucru acru; 2. pl. legume sau poame acre.

acritúră f., pl. ĭ. Lucru acru. Pl. Mîncărĭ saŭ fructe acre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

acritúră (a-cri-) s. f., g.-d. art. acritúrii; pl. acritúri

acritúră s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. acritúrii; pl. acritúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ACRITURI s. pl. murături (pl.).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

acritúră, -i, s.f. – Murătură; legume conservate în apa cu sare și oțet. – Din acru (< lat. acrus, forma vulgară de la acer „ascuțit, pătrunzător”) + -tură.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

acritură, acrituri s. f. (peior.) persoană în vârstă

Intrare: acritură
acritură substantiv feminin
  • silabație: a-cri- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acritură
  • acritura
plural
  • acrituri
  • acriturile
genitiv-dativ singular
  • acrituri
  • acriturii
plural
  • acrituri
  • acriturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

acritură, acriturisubstantiv feminin

  • 1. Aliment acru; (în special) murătură. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: murătură
    • format_quote S-a bolnăvit de gălbinare – i-a trecut cu cîrmîz și cu acrituri. CARAGIALE, O. I 217. DLRLC
    • 1.1. Epitet dat unei persoane ursuze, morocănoase, rele. DEX '09 DEX '98
      • diferențiere figurat Persoană veșnic nemulțumită. MDA2
    • 1.2. Nume batjocoritor dat de țărani, în timpul regimului burghezo-moșieresc, notabilităților satului. DLRLC
      • format_quote Cine purta gambeta era poreclit acritură. Acritură li se mai spunea și celorlalți, – notari, cîrciumari, perceptori, care se învestmîntau în haine nemțești. STANCU, D. 241. DLRLC
etimologie:
  • Acri + sufix -tură. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.