12 definiții pentru murătură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MURĂTÚRĂ, murături, s. f. Legumă sau fruct fermentat, conservate în saramură sau în oțet. – Mura + suf. -ătură.

MURĂTÚRĂ, murături, s. f. Legumă sau fruct fermentat, conservate în saramură sau în oțet. – Mura + suf. -ătură.

murătu sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 9 / Pl: ~ri / E: mura + -ătură] 1 (Mpl) Legumă fermentată, conservată în saramură sau în oțet Si: (reg) murătoare (5). 2 (Îe) Sărătură, sărătură, pân-ajungi la ~ Cine duce un trai prea îmbelșugat, ajunge la sărăcie. 3 (Ban) Argăseală.

MURĂTÚRĂ, murături, s. f. (Mai ales la pl., la sg. cu sens colectiv) Legume conservate în saramură sau în oțet. Murăturile foarte îi plăceau. SLAVICI, N. I 5.

MURĂTÚRĂ ~i f. mai ales la pl. Produs alimentar (legume, mai rar fructe) murat. /a mura + suf. ~tură

murătură f. 1. mură de legume (varză, castraveți); 2. legume înăcrite.

murătúră f., pl. ĭ. Pl. Legume murate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

murătúră s. f., g.-d. art. murătúrii; pl. murătúri

murătúră s. f., g.-d. art. murătúrii; pl. murătúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MURĂTÚRĂ s. 1. (reg.) murătoare. 2. (la pl.) acrituri (pl.).

MURĂTU s. 1. (reg.) murătoare. 2. (la pl.) acrituri (pl.).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

murătură, murături s. f. (peior.) 1. persoană antipatică. 2. om de nimic, om lipsit de orice calitate. 3. om lipsit de personalitate.

Intrare: murătură
murătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • murătu
  • murătura
plural
  • murături
  • murăturile
genitiv-dativ singular
  • murături
  • murăturii
plural
  • murături
  • murăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

murătu, murăturisubstantiv feminin

  • 1. Legumă sau fruct fermentat, conservate în saramură sau în oțet. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Murăturile foarte îi plăceau. SLAVICI, N. I 5. DLRLC
etimologie:
  • Mura + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.