opțiuni
  • info

10 definiții pentru acrime

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACRÍME s. f. (Rar) 1. Acreală. ♦ Gust acru. 2. Fig. Răutate, dușmănie; supărare, amărăciune. – Acru2 + suf. -ime.

ACRÍME s. f. (Rar) 1. Acreală. ♦ Gust acru. 2. Fig. Răutate, dușmănie; supărare, amărăciune. – Acru2 + suf. -ime.

acríme sf [At: ECONOMIA, 160 / Pl: ~mi / E: acru + -ime] 1 Acreală. 2 (Ccr) Aguridă.

ACRÍME s. f. (Rar) 1. Acreală. 2. Fig. Răutate, dușmănie. Cronicile romînești acuză cu acrime viclenia făcută de Sigismund. BĂLCESCU, O. II 205.

ACRÍME s. f. (Rar) 1. Acreală. ♦ Gust acru. 2. Fig. Răutate, dușmănie; supărare, amărăciune. – Din acru2 + suf. -ime.

acrime f. 1. gust acru; 2. fig. neplăcere, desgust.

acríme f. Acreală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

acríme (rar) (a-cri-) s. f., g.-d. art. acrímii

acríme s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. acrímii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ACRÍME s. acreală, înăcreală, (rar) sărbezime, (înv. și reg.) sărbezeală, serbezitură. (~ unui aliment.)

ACRIME s. acreală, înăcreală, (rar) sărbezime, (înv. și reg.) sărbezeală, serbezitură. (~ unui aliment.)

Intrare: acrime
  • silabație: a-cri-me info
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acrime
  • acrimea
plural
  • acrimi
  • acrimile
genitiv-dativ singular
  • acrimi
  • acrimii
plural
  • acrimi
  • acrimilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

acrime, acrimisubstantiv feminin

rar
etimologie:
  • Acru + sufix -ime. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.