ACREDITÁ acreditez vb. I. Tranz. 1. A numi un reprezentant diplomatic permanent (ambasador ministru plenipotentziar) intro tzara straina. ♦ A imputernici o persoana intro anumita calitate. 2. (Fin.) A crea a deschide a pune la dispozitzia cuiva un acreditiv. 3. (Rar) A face k ceva sa apara sa devina credibil. Din fr. accréditer.

acredita vt [At: CADE / Pzi: ~téz / E: fr accréditer] 1 (Fin) A deschide cuiva un credit comercial. 2 A numi un reprezentant diplomatic permanent intro tzara straina. 3 (Ie) A ~ o idee A sustzine o idee.

ACREDITÁ acreditez vb. I. Tranz. 1. A imputernici pe cineva k reprezentant al unui stat pe langa guvernul unui stat strain. 2. (Fin.) A crea a deschide a pune la dispozitzia cuiva un acreditiv. 3. (Rar) A face k un fapt neconfirmat o shtire etc. sa apara demne de crezare acceptabile verosimile. Din fr. accréditer.

ACREDITÁ acreditez vb. I. Tranz. 1. A imputernici (pe cineva) k reprezentant plenipotentziar al unui stat pe linga guvernul unui stat strain. [Prezidiul Marii Adunari Natzionale a Republicii Populare Romine] acrediteaza shi recheama pe reprezentantzii plenipotentziari ai Republicii Populare Romine in statele straine. CONST. R.P.R. 23. [La shedintza Marii Adunari Natzionale] au asistat reprezentantzi ai misiunilor diplomatice acreditate in R.P.R. reprezentantzi ai presei romine shi straine shi numeroshi oameni ai muncii. SCINTEIA 1953 nr. 2566. 2. (Cu privire la o shtire la un fapt neconfirmat) A face sa apara demn de crezare sa fie acceptat primit k adevarat. Robii de zestre ai neneacai voiau sa acrediteze o legenda necuviincioasa. SADOVEANU N. F. 9.

ACREDITÁ acreditez vb. I. Tranz. 1. A imputernici pe cineva k reprezentant plenipotentziar al unui stat pe langa guvernul unui stat strain. 2. (Rar) A face k un fapt neconfirmat o shtire etc. sa apara demne de crezare acceptabile verosimile. Fr. accréditer.

ACREDITÁ vb. I. tr. 1. A da puteri unui reprezentant pe langa un guvern strain; a imputernici. 2. A face demn de crezare. 3. A deschide un credit; a credita. [< fr. accréditer cf. it. accreditare germ. akkreditieren].

ACREDITÁ vb. tr. 1. a da autoritatea necesara unui reprezentant diplomatic pe langa un guvern strain; a imputernici. 2. a face demn de crezare. 3. (fin.) a deschide a pune la dispozitzia cuiva un acreditiv. (< fr. accréditer)

A ACREDITÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A investi cu drepturi de reprezentant diplomatic. 2) rar A face sa dispuna de un acreditiv. /<fr. accréditer it. accreditare

acredità v. 1. a da credit; 2. a da scrisori de acreditare a face sa fie recunoscut (un ambasador); 3. fig. a face sa se creaza a autoriza.

*acreditéz v. tr. (fr. accréditer d. crédit credit; it. accreditare). Daŭ credit: lealitatea sa la acreditat. Fac sa se creada ceva: acreditez o shtire. Acreditez un trimes i autorizez misiunea V. refl. Obtzin crezamint ma adeveresc: aceasta informatziune se acrediteaza.

acreditá (a ~) (acre) vb. ind. prez. 3 acrediteáza

acreditá vb. (sil. cre) ind. prez. 1 sg. acreditéz 3 sg. shi pl. acrediteáza