ACREDITÁ acreditez vb. I. Tranz. 1. A imputernici pe cineva k reprezentant al unui stat pe langa guvernul unui stat strain. 2. (Fin.) A crea a deschide a pune la dispozitzia cuiva un acreditiv. 3. (Rar) A face k un fapt neconfirmat o shtire etc. sa apara demne de crezare acceptabile verosimile. Din fr. accréditer.