ACORDÁ (1 2) acórd (3) acordez vb. I. Tranz. 1. A da (cu ingaduintza cu grija cu atentzie cu bunavointza); a oferi; a atribui. 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecventza unui aparat a unui sistem fizic etc. astfel incat sa fie egala cu frecventza altui aparat sistem fizic etc. ♦ A aduce sunetele unui instrument muzical la inaltzimea corecta. Din fr. accorder.

acorda [At: HASDEU I. C. 6 / Pzi: acord (13) ~dez (2) / E: fr accorder] 1 vr A realiza acordul gramatical. 2 vt (Muz) A aduce tonurile unui instrument muzical la inaltzimea corecta. 3 vt A oferi.

ACORDÁ (1 2) acórd (3) acordez vb. I. Tranz. 1. A da (cu ingaduintza cu grija cu atentzie cu bunavointza); a oferi; a atribui. 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecventza unui aparat a unui sistem fizic etc. astfel incat sa fie egala cu frecventza altui aparat sistem fizic etc. ♦ A aduce tonurile unui instrument muzical la aceeashi inaltzime. Din fr. accorder.

ACORDÁ (1 2) acórd shi (3) acordez vb. I. Tranz. 1. A da (cu concesie cu ingaduintza cu grija cu atentzie cu bunavointza). Oamenii muncii privesc cu dragoste pe oamenii de shtiintza legatzi de popor. Ei acorda o calduroasa pretzuire stradaniilor depuse de aceshtia de ashi pune energia shi capacitatea creatoare in slujba poporului. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 345 1/1. Totzi ceilaltzi profesori am socotit k se poate acorda unui elev eminent alt termen pentru teza de mai. SADOVEANU N. F. 175. 2. A stabili concordantza (in persoana in numar in gen sau in caz) intre cuvinte legate prin raporturi de determinare. ◊ (Refl.) Predicatul se acorda cu subiectul in numar shi in persoana. 3. A da unui instrument muzical (pe baza diapazonului) o anumita inaltzime a sunetului prin intinderea coardelor prin ashezarea tuburilor etc. Violonistul ishi acordeaza instrumentul a in sfirshit am acordato! (Cercind ghitara) Suna bine acum. ALECSANDRI T. I 78.

ACORDÁ (1 2) acórd (3) acordez vb. I. Tranz. 1. A da (cu ingaduintza cu grija cu atentzie cu bunavointza). 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecventza unui aparat a unui sistem fizic etc. astfel incat sa fie egala cu frecventza altui aparat sistem fizic etc. ♦ A aduce tonurile unui instrument muzical la aceeashi inaltzime. Fr. accorder.

ACORDÁ vb. I. tr. 1. A da (cu bunavointza cu atentzie); a concede; a atribui. 2. A stabili intre cuvintele unei propozitzii un raport impus de regulile sintaxei (in ceea ce priveshte genul numarul etc.). 3. A da coardelor sau sunetului unui instrument muzical un anumit ton. [P.i. (12) acord (3) dez 36 (12) da (3) deaza. / cf. fr. accorder it. accordare].

ACORDÁ vb. tr. 1. a da; a concede; a atribui. 2. a stabili un acord (4) intre cuvintele unei propozitzii. 3. a da coardelor sunetului unui instrument muzical un anumit ton. 4. a sintoniza. (< fr. accorder lat. accordare)

A ACORDÁ² ~éz tranz. 1) (instrumente muzicale) A regla stabilind tonalitatea necesara. 2) (sisteme tehnice) A regla egaland frecventza. /<fr. accorder

acordà v. 1. a pune instrumente la acelash ton; 2. a recunoashte: acord k n’am dreptate; 3. a da bucuros a darui: a acorda o gratzie; 4. a asheza vorbele unei propozitziuni dupa regulile gramaticale.

*acórd shi éz a á v. tr. (fr. accorder). Pun in acord: acordez doĭ adversarĭ. Conced daŭ: acord un ragaz o gratzie. Gram. Pun cuvintele in concordantza: acord sibiectu cu predicatu. Muz. Potrivesc vocea cu sunetele unuĭ instrument potrivesc sunetele coardelor unuĭ instrument: acordez vioara.

acordá² (a ~) (a regla un instrument muzical) vb. ind. prez. 3 acordeáza

acordá (un instrument sistem etc.) vb. ind. prez. 1 sg. acordéz 3 sg. shi pl. acordeáza

acord (un concediu) shi acordez (pianul).

ACORDÁ vb. 1. a da (inv.) a darui. (~mi te rog putzina atentzie!) 2. v. conferi. 3. (FIZ.) a sintoniza. 4. a potrivi a regla. (A ~ un aparat un instrument.) 5. v. instruna.

ACORDA vb. 1. a da (inv.) a darui. (~mi te rog putzina atentzie!) 2. a atribui a conferi a da a decerna (inv. rar) a deferi. (A ~ un premiu o distinctzie.) 3. (FIZ.) a sintoniza. 4. a potrivi a regla. (~ un aparat un instrument.) 5. (MUZ.) a instruna (rar) a struni. (~ vioara.)

A acorda ≠ a dezacorda a discorda