ACORDÁ vb. I. tr. 1. A da (cu bunavointza cu atentzie); a concede; a atribui. 2. A stabili intre cuvintele unei propozitzii un raport impus de regulile sintaxei (in ceea ce priveshte genul numarul etc.). 3. A da coardelor sau sunetului unui instrument muzical un anumit ton. [P.i. (12) acord (3) dez 36 (12) da (3) deaza. / cf. fr. accorder it. accordare].