8 definitzii pentru acolita
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ACOLÍT A acolitzi te s. m. s. f. 1. S. m. shi f. Persoana care urmeaza care ajuta pe cineva (intro actziune intrun domeniu de activitate); persoana care urmeaza indeaproape ideile cuiva. ♦ Partash complice la o uneltire (criminala). 2. S. m. Slujitor de rang inferior din clerul catolic avand atributzii legate de cult. Din fr. acolyte.
ACOLÍT A acolitzi te subst. 1. S. m. shi f. Persoana care urmeaza care ajuta pe cineva (intro actziune intrun domeniu de activitate). ♦ Partash complice la o uneltire (criminala). 2. S. m. Slujitor de rang inferior din clerul catolic avand atributzii legate de cult. Din fr. acolyte.[1]
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
ACOLÍT s.m. shi f. Cel care ajuta pe cineva (intro actziune). ♦ Partash al cuiva la uneltiri sau la actziuni criminale. // s.m. 1. Ajutor al preotului in cultul catolic. 2. Divinitate secundara care insotzeshte o divinitate principala. [< fr. acolyte cf. gr. akolythos servitor insotzitor].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ACOLÍT A I. s. m. f. cel care ajuta pe cineva intro actziune (reprobabila); complice. II. s. m. 1. ajutor al preotului in cultul catolic. 2. divinitate secundara. (< fr. acolyte lat. acolythus gr. akolythos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
acolíta s. f. g.d. art. acolítei; pl. acolíte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
acolíta s. f. pl. acolíte
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
ACOLÍT s. v. discipol.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
acolit s. v. DISCIPOL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
acolit, acolitzisubstantiv masculin acolita, acolitesubstantiv feminin
- 1. Persoana care urmeaza care ajuta pe cineva (intro actziune intrun domeniu de activitate); persoana care urmeaza indeaproape ideile cuiva. DEX '09 MDA2 DLRM DNsinonime: discipol
etimologie:
- acolyte DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
- acolytus MDA2