ATLÁZ (2) atlazuri s. n. 1. TZesatura pentru captusheli shi fetze de plapuma mai groasa decat satinul lucioasa pe o singura fatza. 2. Sortiment dintro astfel de tzesatura. [Var.: atlas s. n.] Din tc. atlas.

atláz sn [At: (a. 1572) Mss ap. HEM 2066 / V: acl~ agl~^[1] ~as¹ / Pl: ~uri shi ~e / E: tc atlaz] 1 TZesatura de matase lucioasa numai pe o parte. 2 TZesatura pentru captusheli shi fetze de plapuma mai groasa decat satinul cu o singura fatza lucioasa.

ATLÁZ atlazuri s. n. TZesatura pentru captusheli shi fetze de plapuma mai groasa decat satinul lucioasa pe o singura fatza. [Var.: atlás s. n.] Din tc. atlas.

ATLÁZ atlazuri s. n. TZesatura de matase cu un sistem de impletire a firelor carei da un luciu shi un desen special pe o singura fatza. Un singe purpuriu vapsi pielea lui lucie k atlazul. NEGRUZZI S. I 42. Cu scurteica de atlaz Face multoran necaz. TEODORESCU P. P. 314. ◊ Fig. Luna pluteshte balaie... Peun nor de atlaz. MACEDONSKI O. I 15. Varianta: atlas (G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 103 BALCESCU O. I 17) s. n.

ATLÁZ atlazuri s. n. TZesatura de matase cu un sistem de impletire a firelor care i da un luciu shi un desen special pe o singura fatza. [Var.: atlás s. n.] Tc. atlaz.

ATLÁZ ~uri n. TZesatura cu o fatza lucioasa folosita la captushirea hainelor groase. /<turc. atlas

atlaz n. stofa de matase fina si lucie: anteriu de atlaz vishiniu FIL. [Turc. ATLAZ].

atláz n. pl. urĭ (turc. atlaz d. ar. atlas; ngr. atlázi bg. sirb. atlaz). Satin. In est vulg. aclaz.

ATLAS² s. n. v. atlaz.

acláz sn vz atlaz

atlás¹ sn vz atlaz

ATLÁS² s. n. v. atlaz.

acláz V. atlaz.

atláz (tzesatura) (atlaz) s. n. (sorturi) pl. atlázuri

atláz (tzesatura) s. n. (sil. tlaz) (sorturi) pl. atlázuri

atlaz (stofa)

atlaz zuri (un fel de matase).

atláz (atlázuri) s. n. Satin. Var. atlas aclaz. Mr. atlaze. Tc. atlaz din arab. atlas (SHeineanu II 28 Lokotsch 131); cf. ngr. ἀτλάζι bg. atlaz. Apare din sec. XVI.

Atlas rege legendar al Mauritaniei. Refuzind sal gazduiasca pe Perseu acesta plin de minie ia aratat capul inspaimintator al Meduzei. In clipa aceea Atlas se refacu in munte: barba shi parul se transformara in paduri miinile shi picioarele in stinci iar capul intrun pisc inaltzat pana la cer. Mitografii lau imaginat pe acest uriash sustzinind pe umerii lui intreaga bolta cereasca. De aceea comparatzia este folosita pentru cineva care trebuie sa duca in spinare sarcini foarte grele. Heine are o poezie care incepe astfel: „Un jalnic Atlas sint shi eu! / O lume / Intreaga lumea chinului o port”. In Scrisoarea I Eminescu zugravind pe batrinul dascal care tzine „universul fara margini in degetul lui mic” i intregeshte portretul cu urmatoarele versuri: „Precum Atlas in vechime sprijinea cerul pe umar Asha el sprijina lumea shi vecia intrun numar…” MIT.