ABURÍT A aburitzi te adj. Acoperit cu aburi (1); care scoate aburi din care ies aburi. ♦ Fig. Aprins la fatza; imbujorat; inroshit; infierbantat (de suparare). V. aburi.

aburit² ~a a [At: DOSOFTEI PS. 265 / Pl: ~itzi ~e / E: aburi] 1 Care degaja aburi. 2 Exalat². 3 Adiat. 4 (Fig) imbujorat². 5 (Arg) Pacalit². 6 Ushor baut. 7 Suflat². 8 Infierbantat de suparare.

ABURÍT A aburitzi te adj. Acoperit cu aburi (1); care scoate din care ies aburi. ♦ Fig. Aprins la fatza; inroshit; infierbantat (de suparare). V. aburi.

ABURÍT A aburitzi te adj. 1. Acoperit cu aburi. Povestea era nesfirshita iar amintirile bunicilor k oglinzile aburite. G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 226. 2. Care scoate aburi din care ies aburi. Vazind giscanul in ghiveci adus Aburit fierbinte shinaintei pus... PANN P. V. I 37. 3. Fig. Incalzit infierbintat (de suparare). Ian lasa... nu te mai aprinde... destul de aburit ai vinit deafara. ALECSANDRI T. I 345.

ABURÍT A aburitzi te adj. Acoperit cu aburi; care scoate din care ies aburi. ♦ Fig. Aprins la fatza; inroshit; infierbantat (de suparare). V. aburi.

aburit a. 1. incalzit sau muiat prin aburi: friptura aburita; 2. fig. insufletzit: fatza aburita.

aburít a adj. Acoperit de abur: geamurĭ aburite. Fig. Infierbintat aprins: fatza aburita.

aborit² ~a a vz aburit²

ABURÍT adj. (fig.) brumat. (Un pahar ~ cu apa rece.)

ABURIT adj. (fig.) brumat. (Un pahar ~ cu apa rece.)

aburit a aburitzi te adj. 1. aprins la fatza roshu (de bautura sau de suparare) 2. pacalit fraierit