suflat¹ sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: (rar) uri / E: sufla] 1-2 (Rar) Suflare (1-2). 3-4 (Rar) Suflu (9-10). 5 (Ccr) Aer expirat Si: (îvp) suflet. 6 (Pgn) Expirație (6). 7 (Înv; fig; în religia creștină) Influență spirituală. 8 (Înv; fig; în religia creștină) Forță divină care animă, care inspiră, care creează Si: (înv) suflare (30). 9 Introducere, cu gura, a aerului în deschizătura unor instrumente pentru a produce sunete muzicale. 10 (Pex) Cântat (din instrumentul respectiv) Si: (înv; asr) suflare (33). 11-12 (Rar) Suflare (35-36).

suflat², ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ați, ~e / E: sufla] 1 (Rar; d. mobilă, d. obiecte casnice etc.) Scuturat de praf. 2 (Rar; d. praf, d. zăpadă sau d. pleavă, d. frunze etc.) Luat de vânt sau de curenți de aer și deplasat. 3 (Rar; pex; d. praf, zăpadă sau d. pleavă, obiecte etc.) Împrăștiat. 4 (Fig; d. bunuri, obiecte etc.) Furat² (1). 5 (D. sunete muzicale) Emis de instrumente muzicale în deschizătura cărora s-a introdus, cu gura, aer. 6 (Rar; d. obiecte de sticlă) Executat prin suflare (37). 7 (Rar; d. enunțuri, cuvinte etc.) Pronunțat cu voce scăzută, încet (și în secret). 8 (D. metale sau d. obiecte de metal) Acoperit (în scop decorativ) cu un strat subțire de aur sau de argint Si: poleit² Vz: argintat, aurit.

suflat a. acoperit cu un strat metalic: suflat cu argint.

suflát, -ă adj. (d. a sufla). Acoperit (spoit) cu un strat de aur, argint, nichel saŭ alt metal: o medalie de aramă suflată cu aur.

SUFLÁT adj. poleit, (reg.) poligit. (Obiecte ~.)

SUFLÁT s. v. bătaie, suflare, suflu.

SUFLAT adj. poleit, (reg.) poligit. (Obiecte ~.)

suflat s. v. BĂTAIE. SUFLARE. SUFLU.