suflat¹ sn [At: BUDAIDELEANU LEX. / Pl: (rar) uri / E: sufla] 12 (Rar) Suflare (12). 34 (Rar) Suflu (910). 5 (Ccr) Aer expirat Si: (ivp) suflet. 6 (Pgn) Expiratzie (6). 7 (Inv; fig; in religia creshtina) Influentza spirituala. 8 (Inv; fig; in religia creshtina) Fortza divina care anima care inspira care creeaza Si: (inv) suflare (30). 9 Introducere cu gura a aerului in deschizatura unor instrumente pentru a produce sunete muzicale. 10 (Pex) Cantat (din instrumentul respectiv) Si: (inv; asr) suflare (33). 1112 (Rar) Suflare (3536).

suflat² ~a a [At: BUDAIDELEANU LEX. / Pl: ~atzi ~e / E: sufla] 1 (Rar; d. mobila d. obiecte casnice etc.) Scuturat de praf. 2 (Rar; d. praf d. zapada sau d. pleava d. frunze etc.) Luat de vant sau de curentzi de aer shi deplasat. 3 (Rar; pex; d. praf zapada sau d. pleava obiecte etc.) Imprashtiat. 4 (Fig; d. bunuri obiecte etc.) Furat² (1). 5 (D. sunete muzicale) Emis de instrumente muzicale in deschizatura carora sa introdus cu gura aer. 6 (Rar; d. obiecte de sticla) Executat prin suflare (37). 7 (Rar; d. enuntzuri cuvinte etc.) Pronuntzat cu voce scazuta incet (shi in secret). 8 (D. metale sau d. obiecte de metal) Acoperit (in scop decorativ) cu un strat subtzire de aur sau de argint Si: poleit² Vz: argintat aurit.

suflat a. acoperit cu un strat metalic: suflat cu argint.

suflát a adj. (d. a sufla). Acoperit (spoit) cu un strat de aur argint nichel saŭ alt metal: o medalie de arama suflata cu aur.

SUFLÁT adj. poleit (reg.) poligit. (Obiecte ~.)

SUFLÁT s. v. bataie suflare suflu.

SUFLAT adj. poleit (reg.) poligit. (Obiecte ~.)

suflat s. v. BATAIE. SUFLARE. SUFLU.