ABSTRACTIZÁRE abstractizari s. f. Operatzie a gandirii prin care se separa ceea ce nu este separat sau separabil in realitate de considerare a unui lucru independent de legaturile lui a unei substantze independent de atributele ei sau invers; abstractzie. ♦ Trecere de la concret la abstract. V. abstractiza.

abstractizare sf [At: DEX² / Pl: ~zari / E: abstractiza] 1 Operatzie a gandirii prin care se desprind shi se retzin unele dintre caracteristicile shi relatziile esentziale ale obiectului cercetarii Si: abstractzie. 2 Trecere de la concret la abstract.

ABSTRACTIZÁRE abstractizari s. f. Operatzie a gandirii prin care se desprind shi se retzin unele dintre caracteristicile shi relatziile esentziale ale obiectului cercetarii; abstractzie ♦ Trecere de la concret la abstract. V. abstractiza.

ABSTRACTIZÁRE abstractizari s. f. Actziunea de a abstractiza; proces al gindirii constind din desprinderea insushirilor esentziale shi comune ale unui grup de obiecte sau de fenomene shi din generalizarea lor in vederea formarii notziunilor shi a categoriilor logice shi a descoperirii legilor generale ale existentzei shi dezvoltarii fenomenelor. Gramatica este rezultatul unei indelungate munci de abstractizare a gindirii umane un indice al uriashelor succese ale gindirii. STALIN PROBL. LINGV. 22. Capitalul a fost descoperit de Marx printro geniala putere de abstractizare. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 350 6/5.

ABSTRACTIZÁRE abstractizari s. f. Actziunea de a abstractiza; proces al gandirii care abstractizeaza.

ABSTRACTIZÁRE s.f. (Fil.) Actziunea de a abstractiza shi rezultatul ei. ♦ Operatzie a gandirii constand in a degaja din multzimea insushirilor shi legaturilor unui obiect (sau mai multor obiecte fenomene) pe cele fundamentale esentziale generale neluand in considerare ignorand (vremelnic) pe cele neesentziale. [< abstractiza].

abstractizáre s. f. operatzie a gandirii constand in a degaja din multzimea insushirilor shi legaturilor fenomenelor shi obiectelor pe cele fundamentale esentziale generale; abstractzie. (< abstractiza)

abstractizáre abstractizari s.f. Operatzie a gindirii prin care se desprind shi se retzin unele dintre insushirile shi relatziile obiectului cercetat.

abstractizáre s. f. g.d. art. abstractizắrii; pl. abstractizắri

abstractizáre s. f. (sil. mf. abs) g.d. art. abstractizarii; pl. abstractizari

ABSTRACTIZÁRE s. abstractzie. (Proces de ~.)

ABSTRACTIZARE s. abstractzie. (Proces de ~.)

Abstractizare ≠ concretizare

ABSTRACTIZÁRE s. f. (< abstractizá < abstract + suf. iza): proces lent de slabire sau de pierdere a sensurilor lexicale concrete ale cuvintelor concomitent sau k urmare a slabirii shi pierderii contzinutului notzional al acestora. Constatam acest proces la numerale pronume prepozitzii shi conjunctzii shi partzial la substantive adjective verbe shi adverbe. A. duce implicit la gramaticalizarea cuvintelor la transformarea lor in instrumente gramaticale. Un exemplu in acest sens il constituie articolul: el provine din cuvinte care au avut candva o semnificatzie lexicala concreta dar care au pierdut cu timpul aceasta semnificatzie shi au ajuns sa aiba numai o semnificatzie gramaticala abstracta (v. gramaticalizáre shi deconcretizare).