concretizare sf [At: DA / Pl: ~zari / E: concretiza] 1 Prezentare concreta (2). 2 Materializare. 3 Operatzie a gandirii opusa abstractizarii constand in legarea generalului de experientza senzoriala.

CONCRETIZÁRE concretizari s. f. Actziunea de a (se) concretiza shi rezultatul ei; infatzishare prezentare concreta; materializare. Cuvintul este concretizarea notziunii.

CONCRETIZÁRE s.f. Actziunea de a (se) concretiza shi rezultatul ei; materializare. ♦ Operatzie a gandirii constand in legarea generalului de experientza senzoriala. [< concretiza].

CONCRETIZARE s. f. 1. actziunea de a (se) concretiza; materializare. 2. (log.) operatzie a gandirii legarea generalului de experientza senzoriala. (< concretiza)

concretizáre s. f. g.d. art. concretizắrii; pl. concretizắri

concretizáre s. f. g.d. art. concretizarii; pl. concretizari

CONCRETIZÁRE s. 1. incarnare intruchipare intrupare materializare realizare (rar) sensibilizare. (~ unei idei.) 2. v. finalizare.

CONCRETIZARE s. 1. incarnare intruchipare intrupare materializare realizare (rar) sensibilizare. (~ unei idei.) 2. (SPORT) finalizare (fig.) fructificare. (~ unui atac la poarta adversa.)

Concretizare ≠ abstractizare

CONCRETIZÁRE s. f. (< concretizá < fr. concretiser cf. it. concretizzare): proces de cashtigare a valorii concrete de incorporare a unui sens concret de inlocuire a unui sens abstract prin unul concret de catre o parte de vorbire in cadrul unui enuntz (opus: deconcretizáre v.).