materializare sf [At: NEGULICI / P: ~ri-a~ / Pl: ~zări / E: materializa] 1 Concretizare. 2 Formă concretă de manifestare a unei idei abstracte Si: concretizare. 3 Reprezentare concretă a unui punct geometric.

MATERIALIZÁRE s. f. Acțiunea de a materializa; concretizare. Orice plusvaloare, în orice formă specială, de profit, dobîndă, rentă etc. s-ar cristaliza mai tîrziu, este după substanța sa materializare de timp de muncă neplătit, MARX, C. I 482.

MATERIALIZÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) materializa și rezultatul ei; concretizare. 2. Reprezentare concretă a unui punct geometric. [Pron. ri-a-. / < materializa].

materializáre (-ri-a-) s. f., g.-d. art. materializắrii; pl. materializắri

materializáre s. f. (sil. -ri-a-), g.-d. art. materializării; pl. materializări

MATERIALIZÁRE s. v. concretizare.

MATERIALIZARE s. concretizare, incarnare, întruchipare, întrupare, realizare, (rar) sensibilizare. (~ unei idei.)

MATERIALIZÁRE s. f. 1. Acțiunea de a (s e) m a t e r i a l i z a și rezultatul ei; concretizare. Cf. NEGULICI, COSTINESCU. Forma de materializare a gîndirii umane nu este ceva făcut, adăugat unui conținut; ea decurge ca o necesitate obiectivă din însuși miezul ideilor pe care le exprimă. VARLAAM-SADOVEANU, 139. ♦ Formă concretă de manifestare a unei idei abstracte; concretizare. Fiecare din acești oameni. . . și-au întocmit în tinerețe un caiet, ca o materializare a aspirațiilor lor, în care au scris tot ce au auzit și le-a plăcut. BOGZA, C. O. 275. 2. Reprezentare concretă a unui punct geometric. Materializarea unui punct geodezic printr-o bornă sau o baliză, DP. – Pronunțat: -ri-a-. – Pl: materializări. – V. materializa.