4 definitzii pentru abrupt (s.n.)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ABRÚPT A abruptzi te adj. s. n. 1. Adj. s. n. (Portziune de teren) cu panta foarte inclinata. 2. Adj. Fig. (Despre stil) Fara legatura inegal. 3. (Despre un organ) Tarator repent. Din fr. abrupt lat. abruptus.
ABRÚPT A adj. 1. (Despre povarnishuri) Cu panta foarte inclinata; accidentat prapastios. 2. (Despre stil) Fara legatura; aspru; inegal. 3. (Bot.; despre un organ) Repent tarator. // s.n. (Geol.) Orizont (3) [in DN] dur de gresii shi calcare cu inclinare foarte mare in regiunile cu clima arida. [Cf. lat. abruptus fr. abrupt].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
abrúpt a I. adj. 1. (despre un teren) foarte inclinat; accidentat prapastios. 2. (despre stil) alcatuit din elemente contrastante; inegal. 3. (bot.; despre un organ) terminat brusc. II. s. n. forma de relief abrupta (I 1). (< fr. abrupt lat. abruptus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de tavi
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
abrúpt2 (abrupt) s. n. pl. abrúpturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de CristinaDianaN
- actziuni
- silabatzie: a-brupt
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
abrupt, abrupturisubstantiv neutru
- 1. Portziune de teren cu panta foarte inclinata. DEX '09
-
etimologie:
- abrupt DEX '09 DN
- abruptus DEX '09 DN