11 definitzii pentru aburit (adj.)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ABURÍT A aburitzi te adj. Acoperit cu aburi (1); care scoate aburi din care ies aburi. ♦ Fig. Aprins la fatza; imbujorat; inroshit; infierbantat (de suparare). V. aburi.

aburit2 ~a a [At: DOSOFTEI PS. 265 / Pl: ~itzi ~e / E: aburi] 1 Care degaja aburi. 2 Exalat2. 3 Adiat. 4 (Fig) imbujorat2. 5 (Arg) Pacalit2. 6 Ushor baut. 7 Suflat2. 8 Infierbantat de suparare.

ABURÍT A aburitzi te adj. Acoperit cu aburi (1); care scoate din care ies aburi. ♦ Fig. Aprins la fatza; inroshit; infierbantat (de suparare). V. aburi.

ABURÍT A aburitzi te adj. 1. Acoperit cu aburi. Povestea era nesfirshita iar amintirile bunicilor k oglinzile aburite. G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 226. 2. Care scoate aburi din care ies aburi. Vazind giscanul in ghiveci adus Aburit fierbinte shinaintei pus... PANN P. V. I 37. 3. Fig. Incalzit infierbintat (de suparare). Ian lasa... nu te mai aprinde... destul de aburit ai vinit deafara. ALECSANDRI T. I 345.

ABURÍT A aburitzi te adj. Acoperit cu aburi; care scoate din care ies aburi. ♦ Fig. Aprins la fatza; inroshit; infierbantat (de suparare). V. aburi.

aburit a. 1. incalzit sau muiat prin aburi: friptura aburita; 2. fig. insufletzit: fatza aburita.

aburít a adj. Acoperit de abur: geamurĭ aburite. Fig. Infierbintat aprins: fatza aburita.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

ABURÍT adj. (fig.) brumat. (Un pahar ~ cu apa rece.)

ABURIT adj. (fig.) brumat. (Un pahar ~ cu apa rece.)

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

aburit a aburitzi te adj. 1. aprins la fatza roshu (de bautura sau de suparare) 2. pacalit fraierit

Intrare: aburit (adj.)
aburit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aburit
  • aburitul
  • aburitu‑
  • aburita
  • aburita
plural
  • aburitzi
  • aburitzii
  • aburite
  • aburitele
genitiv-dativ singular
  • aburit
  • aburitului
  • aburite
  • aburitei
plural
  • aburitzi
  • aburitzilor
  • aburite
  • aburitelor
vocativ singular
plural
aborit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aborit
  • aboritul
  • aborita
  • aborita
plural
  • aboritzi
  • aboritzii
  • aborite
  • aboritele
genitiv-dativ singular
  • aborit
  • aboritului
  • aborite
  • aboritei
plural
  • aboritzi
  • aboritzilor
  • aborite
  • aboritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

aburit, aburitaadjectiv

  • 1. Acoperit cu aburi; care scoate aburi din care ies aburi. DEX '09 MDA2 DLRLC
    sinonime: brumat
    • format_quote Povestea era nesfirshita iar amintirile bunicilor k oglinzile aburite. G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 226. DLRLC
    • format_quote Vazind giscanul in ghiveci adus Aburit fierbinte shinaintei pus... PANN P. V. I 37. DLRLC
etimologie:
  • vezi aburi DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.