8 definiții pentru abnormitate
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ABNORMITÁTE, abnormități, s. f. (Rar) Anomalie; enormitate; lucru, fapt neobișnuit. – Din germ. Abnormität.
abnormitate sf [At: MAIORESCU, CR. I, 313 / Pl: ~tăți / E: ger Abnormität] Ceea ce are caracter anormal.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ABNORMITÁTE, abnormități, s. f. (Rar) Anomalie; enormitate; lucru neobișnuit, abnorm. – Din germ. Abnormität.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ABNORMITÁTE s.f. (Rar) Anomalie; enormitate; lucru abnorm. [Cf. fr. abnormité, germ. Abnormität].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
abnormitáte s. f. anomalie; enormitate. (< fr. abnormité, germ. Abnormität)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
abnormitáte (rar) s. f., g.-d. art. abnormitắții; pl. abnormitắți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
abnormitáte s. f., g.-d. art. abnormității; pl. abnormități
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
abnormitáte (abnormitắți), s. f. Anomalie, aberație. < Germ. Abnormität (sec. XIX). Germanism, introdus de Titu Maiorescu.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
abnormitate, abnormitățisubstantiv feminin
- 1. Lucru, fapt neobișnuit. DEX '09 DNsinonime: anomalie enormitate
- diferențiere Ceea ce are caracter anormal. MDA2
etimologie:
- Abnormität DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.