enormitate sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~tăți / E: fr énormité, lat enormitas, -atis] 1-3 Mărime, cantitate, volum neobișnuit de mare. 4 (Adesea în legătură cu verbe ca „a spune”, „a afirma”, „a crede”) Lucru de necrezut. 5 Exagerare. 6 Extravaganță. 7 Absurditate. 8 Prostie.

ENORMITÁTE, enormități, s. f. Lucru de necrezut, exagerare, absurditate. Eram sigur că n-am putut să spun enormitățile pe care mi le atribuie. GHEREA, ST. CR. III 67.

ENORMITÁTE s.f. 1. (Rar) Întindere colosală. 2. Lucru de necrezut; exagerare. ♦ Prostie, gugumănie; aberație, absurditate. [< cf. fr. énormité, lat. enormitas].

ENORMITÁTE s. f. 1. întindere colosală. 2. lucru de necrezut; exagerare. ◊ prostie; aberație; absurditate. (< fr. énormité, lat. enormitas)

ENORMITÁTE ~ăți f. rar 1) Caracter enorm. 2) fig. Faptă sau vorbă lipsită de sens. /<fr. énormité, lat. enormitas, ~atis

enormitate f. 1. mărime excesivă; 2. fig. vorbă extravagantă, greșală foarte gravă.

*enormitáte f. (lat. enórmîtas, -átis). Mărime neobișnuită. Fig. Gravitate: enormitatea uneĭ greșelĭ. Atrocitate: enormitatea uneĭ crime. Prostie, gogomănie: a spune enormitățĭ.

enormitáte s. f., g.-d. art. enormitắții; pl. enormitắți

enormitáte s. f., g.-d. art. enormității; pl. enormități

ENORMITÁTE s. 1. v. gigantism. 2. v. nemărginire, nemărginit. 3. v. absurditate.

ENORMITATE s. 1. gigantism, imensitate. (~ unei construcții.) 2. imensitate, infinit, necuprins, nemărginire, nemărginit, nesfîrșire, nesfîrșit, vastitate. (~ unei suprafețe.) 3. aberație, absurditate, aiureală, bazaconie, elucubrație, fantasmagorie, prostie, stupiditate. (Ce spui tu e o ~.)