8 definitzii pentru aberativ
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ABERATÍV A aberativi e adj. (Rar) Care este departe de adevar care tzine de aberatzie (1). Din fr. aberratif.
aberativ ~a a [At: DEX2 / Pl: ~i ~e / E: fr aberratif] 13 (Liv) Care este departe de adevar normalitate sau corectitudine. 4 Care tzine de aberatzie (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
aberatív a adj. Care tzine de aberatzie; care este departe de adevar. • pl. i e. / < fr. aberratif.
- sursa: DEXI (2007)
- adaugata de CristinaDianaN
- actziuni
ABERATÍV A aberativi e adj. (Livr.) Care este departe de adevar care tzine de aberatzie (1). Din fr. aberratif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
ABERATÍV A adj. (Rar) Care este departe de adevar care tzine de aberatzie. [< fr. aberratif].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
aberatív a adj. care tzine de aberatzie. (< fr. aberratif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de tavi
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
aberatív (rar) adj. m. pl. aberatívi; f. aberatíva pl. aberatíve
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
aberatív adj. m. pl. aberatívi; f. sg. aberatíva pl. aberatíve
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
aberativ, aberativaadjectiv
- 1. Care este departe de adevar normalitate sau corectitudine; care tzine de aberatzie. MDA2 DEX '09 DEXI DN
etimologie:
- aberratif MDA2 DEX '09 DEXI DN