10 definiții pentru țăndărică (țandără)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚĂNDĂRÍCĂ, (1) țăndărele, s. f., (2) țăndărică, s. m. și f. 1. S. f. Diminutiv al lui țandără; așchiuță, surcică. 2. S. m. și f. Fig. Om mic de statură; copil. [Var.: (reg.) țăndurícă s. f.] – Țandără + suf. -ică.
țăndărică [At: POLIZU / V: ~dur~, (reg) țân~ (Pl: țândărele) / Pl: ~rele / E: țandără + -ică] 1-2 sf (Șhp) Țandără (1) (mică) Si: așchiuță, surcică, (rar) țăndărice (1-2), țăndăruță (1-2). 3 sf Așchiuță care intră sub piele sau sub unghie. 4 snm (Fig) Om mic de statură. 5 snm (Fig) Copil.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚĂNDĂRÍCĂ, țăndărele, s. f. Diminutiv al lui țandără; așchiuță, surcică. ♦ Fig. (și s. m.) Om mic de statură; copil. [Var.: (reg.) țăndurícă s. f.] – Țandără + suf. -ică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
ȚĂNDĂRÍCĂ, țăndărele, s. f. Diminutiv al lui țandără; așchiuță, surcea. ♦ Fig. Om mic de stat; copil. – Variantă: țăndurícă (GOROVEI, C. 313) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚĂNDURÍCĂ s. f. v. țăndărică.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚĂNDURÍCĂ s. f. v. țăndărică.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țăndurică sf vz țăndărică
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țândărică sf vz țăndărică
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țăndărícă1 (așchie mică) s. f., g.-d. art. țăndărélei; pl. țăndăréle, art. țăndărélele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țăndărícă s. f., g.-d. art. țăndărélei; pl. țăndăréle
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țăndurícă (= țăndărică „așchie”) s. f. (pl. țăndurele)
- sursa: DMLR (1981)
- adăugată de gall
- acțiuni
| substantiv feminin (F39) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F39) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
țăndărică, țăndărelesubstantiv feminin
etimologie:
- Țandără + sufix -ică. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.