opțiuni
  • info

10 definiții pentru țăcănit (adj.)

Explicative DEX

ȚĂCĂNÍT2, -Ă, țăcăniți, -te, adj. 1. (Despre mersul cailor) Cu pași mărunți și regulați. 2. Fig. Smintit, țicnit. – V. țăcăni.

ȚĂCĂNÍT2, -Ă, țăcăniți, -te, adj. 1. (Despre mersul cailor) Cu pași mărunți și regulați. 2. Fig. Smintit, țicnit. – V. țăcăni.

țăcănit2, ~ă a [At: CARAGIALE, O. I., 219 / Pl: ~iți, ~e / E: țăcăni] 1 (Mai ales d. mersul cailor) Care produce un zgomot scurt (repetat și ritmic). 2 (Mun; d. un teren arat) Mărunțit în vederea cultivării. 3 (Dob; d. iarbă) Tăiată cu sapa. 4 (Reg) Dojenit. 5 (Fig; fam; d. oameni) Care și-a pierdut puterea de judecată Si: (fam) smintit2, (fam) țicnit2 (3). 6 (D. manifestările oamenilor) Care denotă lipsă de judecată Si: nebunesc, nechibzuit.

ȚĂCĂNÍT2, -Ă, țăcăniți, -te, adj. (Despre mersul cailor) Cu pași mărunți și regulați care răsună ritmic. Șoimaru și Magda lui Stroe coborau în trap țăcănit un drumușor lin de costișă. SADOVEANU, O. VII 57. În trap țăcănit calcă la nevoie și cinci poște pă zi. CAMIL PETRESCU, O. II 16. Din Poenița vine domol la vale un călăreț tînăr, în buiestru țăcănit. CARAGIALE, O. I 368.

țăcănít, -ă adj. Mers țăcănit (al caluluĭ), trap saŭ buĭestru a lene.

Ortografice DOOM

+țăcănit1 (fam.) adj. m., s. m., pl. țăcăniți; adj. f., s. f., pl. țăcănite

Relaționale

ȚĂCĂNÍT adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, zănatic, zăpăcit, zurliu.

ȚĂCĂNÍT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

țăcănit adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU.

țăcănit adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.

Argou

țăcănit, -ă, țăcăniți, -te adj. smintit, nebun

Intrare: țăcănit (adj.)
țăcănit2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăcănit
  • țăcănitul
  • țăcănitu‑
  • țăcănită
  • țăcănita
plural
  • țăcăniți
  • țăcăniții
  • țăcănite
  • țăcănitele
genitiv-dativ singular
  • țăcănit
  • țăcănitului
  • țăcănite
  • țăcănitei
plural
  • țăcăniți
  • țăcăniților
  • țăcănite
  • țăcănitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țăcănit, țăcănităadjectiv

  • 1. (Despre mersul cailor) Cu pași mărunți și regulați. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Șoimaru și Magda lui Stroe coborau în trap țăcănit un drumușor lin de costișă. SADOVEANU, O. VII 57. DLRLC
    • format_quote În trap țăcănit calcă la nevoie și cinci poște pă zi. CAMIL PETRESCU, O. II 16. DLRLC
    • format_quote Din Poenița vine domol la vale un călăreț tînăr, în buiestru țăcănit. CARAGIALE, O. I 368. DLRLC
  • 2. figurat Smintit, țicnit. DEX '09 DEX '98
    sinonime: smintit țicnit
etimologie:
  • vezi țăcăni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.