șugărel, ~ea [At: ISER / V: (reg) ciu~ a, su~, (nob) șugher~ sm / Pl: ~ei, ~e / E: șugar + -el] 1-6 a (Trs; șhp) (Cam) șugar (1, 3-4). 7-8 s (Reg; șhp) Șugar (2) (mic). 9 sm (Reg) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina ramificată și întinsă pe pământ, cu flori albe-gălbui dispuse în verticile la vârful tulpinii și al ramurilor, care crește în munți și se folosește în medicină (Teucrium montanum). 10 sm (Bot; reg) Dumbeț (Teucrium chamaedrys). 11 sm (Reg; șîc ~-alb) Plantă cu frunzele și tulpina păroase, cu florile albe-gălbui sau albe-purpurii (Teucrium polium).

ȘUGĂRÉL, șugărei, s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor cu tulpina ramificată, culcată la pămînt, cu flori albe-gălbui îngrămădite la vîrful tulpinii și al ramurilor; crește prin locuri pietroase, în munții calcaroși (Teucrium montanum).

șugărel m. plantă cu florile albe-gălbui, crește prin locurile pietroase (Teucrium montanum). [Diminutiv din șugar, după forma-i ramificată].

șugărél m., pl. eĭ (cp. cu șugar și cu ung. sugár, rază, pin aluziune la ramurĭ). Trans. (?). O plantă labiată subfrutescentă care crește pintre stîncĭ culcată pe pămînt și ramificată (teucrium montanum).

șugărél (reg.) s. m., pl. șugăréi, art. șugăréii

șugărél s. m., pl. șugăréi, art. șugăréii

ȘUGĂRÉL s. v. dumbeț.

șugărel s. v. DUMBEȚ.

șugărél, -eá, adj., s.m. (reg.) 1. (adj.) subțire, suplu, zvelt. 2. (adj.) cu părul de culoare deschisă. 3. (s.m.) nume dat mai multor plante erbacee din familia labiatelor folosite în medicină (dumbeț).