DUMBÉȚ, dumbeți, s. m. Plantă erbacee cu frunze mici și dințate, cu flori purpurii sau albe, dispuse în formă de ciorchine la vârful tulpinii; sclipeț (Teucrium chamaedrys). [Var.: dumbắț s. m.] – Din sl. donbĭcĭ.

dumbéț s. m., pl. dumbéți

DUMBÉȚ s. (BOT.; Teucrium chamaedrys) (reg.) jugărel, jugăreț, sclipeț, spulberătură, șugărel.

DUMBÉȚ s. v. iarbă-usturoasă.

TEUCRIUM L., TEUCRIUM, DUMBEȚ, fam. Labiatae. Gen originar din regiunile continentale și mai calde ale globului, cca specii, erbacee, mai rar semilemnoase, tulpină de obicei 4-unghiulară. Frunze lipsite de stipele. Flori hermafrodite, neregulate (caliciul campanulat sau tubulos, de obicei 5 dinți și 10 nervuri, deseori bilabiat, corolă cu tub cilindric sau infundibuliform, labiul superior al corolei lipsește, labiul inferior cu lobi, 4 stamine exerte, ovar cu 4 lobi), 2 sau mai multe, în raceme terminale sau în axa frunzei. Fruct format din 4 nucule.