ȘMÓTRU, șmotruri, s. n. (Înv.) Instrucție militară. ♦ P. ext. (Fam.) Instruire (severă); mustrare, dojană; bătaie. – Din rus. smotr.

șmotru sn [At: DOC. EC. 530 / V: (înv) sm~ / Pl: ~ri / E: rs смотр] 1 (Înv) Trecere în revistă a unităților militare Si: inspecție, (înv) șmotrire (1). 2 (Reg) Instrucție militară Si: (reg) șmotrire (2). 3 (Mol; pex; fam) Instruire (severă) Si: (reg) șmotrire (3). 4 (Mol; fam) Mustrare. 5 (Mol; fam) Bătaie (1).

ȘMÓTRU, șmotruri, s. n. (Înv.) Instrucție militară. ♦ P. ext. (Fam.) Instruire (severă); mustrare, dojană; bătaie. – Din rus. smotr.

ȘMÓTRU, șmotruri, s. n. (Învechit) Instrucție militară. Căpitanul Iordachi și-a adunat toți oamenii. a făcut puțin șmotru cu ei, ca să vadă că îi ține în mînă, și pe urmă a pornit în sus. CAMIL PETRESCU, O. I 56. Parcă-l văd ș-acuma luptîndu-se ca un zmeu. învățase șmotru mai bine decît mine. Era ager la cap și voinic la braț. GANE, N. I 55. Îl scula nebunul de Scheleti pe la miezul nopții din pat, de-l punea să facă șmotru ca la cazarmă. HOGAȘ, H. 61. – Variantă: smótru s. n.

ȘMÓTRU ~ri n. înv. 1) Pregătire militară intensă a ostașilor; muștru; instrucție. 2) fig. pop. Educație cu regim dur. /<rus. smotr

șmótru n., pl. urĭ (din maĭ vechĭu smotru, d. rus. smotr, sîrb. smotra, revistă, inspecțiune, vsl. sŭ-motrĭ, scop. V. mutră). Vechĭ. Revistă militară, trecere în revistă a trupelor. Ucenie. Azĭ iron. Șmotreală, învățare de minte, disciplinare: acestor copiĭ le-ar trebui un șmotru.

smotru sn vz șmotru

SMÓTRU s. n. v. șmotru.

smotru n. Mold. revistă militară, manevră: după ce ne-a făcut smotru GHICA. [Rus. SMOTRŬ].

șmótru (fam.) (șmo-tru) s. n., art. șmótrul; pl. șmótruri

șmótru s. n. (sil. -tru), art. șmótrul; pl. șmótruri

ȘMÓTRU s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, inspecție, instrucție, morală, mustrare, observație, reproș.

șmotru s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANA. DOJENIRE. IMPUTARE. INSPECȚIE. INSTRUCȚIE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAȚIE. REPROȘ.

smótru s. n. – Exercițiu, instrucție militară. Var. șmotru. Rus. smotru (Cihac, II, 353; Miklosich, Slaw. Elem., 48; Tiktin). – Der. smotri, vb. (a face exercițiu, a exercita; a instrui, a pregăti, a învăța), din rus. smotrĕtĭ. În Mold.

șmótru, șmotruri, s.n. – Curățenie. – Din rus. smotru „inspecție militară” (Scriban, DEX, MDA) < sl. sǔ-motrǐ „scop” (Scriban).

șmotru, șmotruri s. n. 1. (înv.) instrucție militară. 2. instruire severă (în general). 3. mustrare, dojană. 4. bătaie. 5. curățenie, munci gospodărești.

clift de șmotru expr. persoană naivă / credulă.