șiștar¹ sn [At: KLEIN, D. 425 / V: (reg) ciuș~, git~, jit~, siș~, suș~, șăș~, șist~, șit~ (Pl: ~uri), șoș~, șt~, șust~, șuș~ (Pl: ~uri), șușter / Pl: ~e / E: ns cf slv шестаръ] (Reg) 1 Vas de lemn sau de metal (cu toartă), de obicei cu gura mai largă decât baza, folosit mai ales la muls Si: (reg) doniță (1). 2 (Rar) Cantitatea de lichid conținută într-un șiștar¹ (1).

șiștar² sn [At: I. IONESCU, M. 712 / Pl: ~e / E: srb šestar „compas”] (Ban; Olt) Unealtă asemănătoare cu compasul, folosită în rotărie Si: (reg) șișteală² (1), șiștoare¹.

ȘIȘTÁR, șiștare, s. n. Vas cu toartă cu gura mai largă decît baza, făcut din doage de lemn sau din metal și folosit pentru muls laptele ori pentru scurs zerul din caș. V. doniță, găleată. Laptele țîșnea aburind cald în șiștar. Femeia vorbea singură cu vita. C. PETRESCU, Î. II 160. Irina intră în casă cu ochii în pămînt, ținînd în mînă un șiștar cu lapte. BUJOR, S. 85. Ilinca trase șiștarul de sub ugerul vacii, îl puse deoparte și... alergă bucuroasă înaintea mă-sii. VLAHUȚĂ, O. A. II 51. – Variante: șuștár (SEVASTOS, N. 290), șistár (DELAVRANCEA, A. 106) s. n.

ȘIȘTÁR ~e n. 1) Vas (din doage) cu gura mai largă decât baza, prevăzut cu toartă și folosit pentru mulsul laptelui; doniță. 2) Conținutul unui astfel de vas. /cf. sl. šestaru

șiștar n. găleată de muls oile. [Slav. SESTARŬ (din lat. SEXTARIUS)].

șiștár, șuștár și șitár n., pl. e (vsl. šestarŭ, d. lat. sextarius, a șesea parte din congius, o măsură p. lichide). Doniță de muls orĭ de strîns zeru scurs din caș.

ȘUȘTÁR s. n. v. șiștar.

șuștar n. V. șiștar.

șuștár, V. șiștar.

șiștár s. n., pl. șiștáre

șiștár s. n., pl. șiștáre

șiștar, -re.

ȘIȘTÁR s. (reg.) bărbânță, (Transilv. și Ban.) cart, (prin Ban.) secter, (Transilv., Maram. și Mold.) toc.

ȘIȘTAR s. (reg.) bărbînță, (Transilv. și Ban.) cart, (prin Ban.) secter, (Transilv., Maram. și Mold.) toc.

șiștár (-re), s. n. – Căldare, vas pentru muls. – Var. Trans. șuștar. Lat. sextarius, prin intermediul sl. šestarŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 398; Conev; Tiktin; cf. REW 7887).

șiștár, șiștáre, s.n. (reg.) unealtă asemănătoare cu compasul, folosită în rotărie; șișteală, șistoare.