opțiuni
  • info

7 definiții pentru șiștărel

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘIȘTĂRÉL, șistărele, s. n. Diminutiv al lui șiștar. – Șiștar + suf. -el.

șiștărel sn [At: LB 690 / V: (reg) șuș~, șușter~ / Pl: ~e / E: șiștar1 + -el] 1-2 (Reg; șhp) Șiștar1 (1) (mic) Si: (reg) șiștăraș (1-2).

ȘIȘTĂRÉL, șiștărele, s. n. Diminutiv al lui șiștar. – Șiștar + suf. -el.

ȘIȘTĂRÉL, șiștărele, s. n. (Și în forma șuștărel) Diminutiv al lui șiștar. Șuștărel de două vaci, Mă mir, mîndră, cum îl placi! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 459. – Variantă: (regional) șuștărél s. n.

ȘUȘTĂRÉL s. n. v. șiștărel.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șiștărél s. n., pl. șiștăréle

șiștărél s. n., pl. șiștăréle

Intrare: șiștărel
șiștărel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șiștărel
  • șiștărelul
  • șiștărelu‑
plural
  • șiștărele
  • șiștărelele
genitiv-dativ singular
  • șiștărel
  • șiștărelului
plural
  • șiștărele
  • șiștărelelor
vocativ singular —
plural —
șuștărel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuștărel
  • șuștărelul
  • șuștărelu‑
plural
  • șuștărele
  • șuștărelele
genitiv-dativ singular
  • șuștărel
  • șuștărelului
plural
  • șuștărele
  • șuștărelelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șiștărel, șiștărelesubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui șiștar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Șuștărel de două vaci, Mă mir, mîndră, cum îl placi! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 459. DLRLC
etimologie:
  • Șiștar + sufix -el. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.